CSJ. Decizia nr. 1125/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1125/2003
Dosar nr. 2030/2002
Şedinţa publică din 21 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 166 din 5 martie 1999, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă, astfel cum a fost restrânsă, acţiunea formulată de reclamanta SC C.A. Bacău, reprezentată prin consilier M.V., în contradictoriu cu pârâta SC C.M. SRL Bacău, în sensul că a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 19.309.709 lei, cu titlu de despăgubiri civile şi suma de 2.459.977 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. De asemenea, a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, între părţi, nu s-a încheiat contract de închiriere pentru spaţiul comercial situat în municipiul Bacău, spaţiu care aparţine reclamantei, în urma desprinderii din cadrul U.C.E.C.O.M., dar care este ocupat fără titlu de pârâtă. Prejudiciul în cauză a fost apreciat pe baza expertizei contabile, ale cărei concluzii reţine că pârâta a ocupat, în perioada ianuarie – iunie 1994, o suprafaţă de 484,94 mp, iar în perioada iulie – decembrie 1994, o suprafaţă de 424,18 mp, pentru care pârâta datorează suma de 19.309.709 lei cu titlu de despăgubiri.
Prin încheierea nr. 4092, pronunţată la Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, în şedinţa din camera de consiliu de la data de 16 noiembrie 1999 a fost admisă cererea formulată de petenta SC C.M. SRL Bacău şi a strămutat judecarea procesului civil ce a format obiectul dosarului nr. 3581/1999 de la Curtea de Apel Bacău, la Curtea de Apel Ploieşti.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 38 din 17 iunie 2002, în baza art. 248 şi 252 C. proc. civ., a constatat perimat apelul declarat de pârâta SC C.M. SRL, prin reprezentanţii săi legali, cu sediul în Bacău, împotriva sentinţei nr. 166 din 5 martie 1999, pronunţată de Tribunalul Bacău, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC C.A., cu sediul în Bacău.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că, din verificările actelor dosarului, rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la 15 mai 2001, când cauza a fost suspendată pentru lipsa nejustificată a părţilor, conform art. 242 pct. 2 C. proc. civ. dată de la care dosarul a rămas în nelucrare mai mult de un an, din vina părţilor. În conformitate cu dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată şi cale de atac se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din vina părţilor, iar, potrivit art. 252 C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.
Împotriva deciziei nr. 38 din 17 iunie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a declarat recurs pârâta SC C.M. SRL, cu sediul în Bacău, care a criticat hotărârea instanţei de apel sub aspectul că, în mod greşit, s-a constatat perimarea apelului, deoarece încheierea de suspendare din 7 martie 2000 a Curţii de Apel Ploieşti nu a fost comunicată, şi despre existenţa ei nu s-a avut cunoştinţă până la termenul din 17 iunie 2002.
Intimata-reclamantă SC C.A. Bacău a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
Curtea, analizând actele şi lucrărilor dosarului, în raport cu criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente.
Printr-o corectă şi integrală apreciere a probelor, instanţa de apel a constatat că, prin încheierea din data de 15 mai 2001, constatându-se lipsa părţilor, în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea soluţionării cauzei. De la această dată, de când pricina a fost suspendată, au trecut mai mult de 6 luni, în speţă, fiind aplicabile dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., în sensul că orice cerere de apel se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare, din vina părţii, mai mult decât intervalul de timp menţionat mai sus.
În acest sens, relevantă este şi poziţia procesuală în faza de apel a apelantei-pârâte SC C.M. SRL Bacău, care, la termenul din 17 iunie 2002, prin administratorul B.F., a solicitat să se constate perimat apelul.
Astfel fiind, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC C.M. SRL cu sediul în Bacău, judeţul Bacău, nefiind îndeplinite nici una din dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., menţinând ca legală şi temeinică Decizia nr. 38 din 17 iunie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC C.M. SRL Bacău, împotriva deciziei nr. 38 din 17 iunie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi comercial, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 21 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1124/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1127/2003. Comercial → |
|---|
