CSJ. Decizia nr. 1127/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1127/2003Dosar nr.2063/2002
Şedinţa publică din 21februarie2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SPAC "A" împotriva sentinţeicivile nr.79 din 23 iulie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti.
La apelul nominal s-au prezentat recurenta reclamantă SPAC "A." prin avocat E. G.şi intimata pârâtăA.P.A.P:S. Bucureşti prin consilier juridic R. B..
Procedura legal îndeplinită.
S-a referit de către magistratul asistent că recursul este timbrat, după care Curtea constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul părţilor.
Recurenta prin avocat a solicitat admiterearecursului astfel cum a fost formulat, în opinia sa competenţa aparţinând Curţii deApel Suceava, cu cheltuieli de judecată.
Intimata pârâtă A.V.A.B. prin reprezentant a pus concluzii de respingere arecursului ca nefondat, pentru motivele din întâmpinare.
CURTE.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Suceava reclamanta SPAC "A." a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. A. SA- Sucursala Suceava radierea ipotecii înscrisă asupra apartamentului situat în Suceava, AV. nr.4, motivat de faptul că imobilul a fost vândut de către bancă, reclamanţii în calitate de cumpărător, iar preţul obţinut a fost depus în contul datoriei.
Urmare rejudecării în fond după casare această instanţă a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâţi a A.V.A.B. în baza contractului de cesiune de creanţă nr.728967 din 5 decembrie 1999.
De asemenea a admis excepţia de necompetenţă materială ridicată de pârâţi şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti motivat de dispoziţiile art.19 din Legea nr.409/2001 pentru aprobarea Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului României nr.51/1998 privind unele măsuri premergătoare privatizării băncilor.
Curtea de Apel Bucureşti ,Secţia a VI-a Comercială prin sentinţa civilă nr.79 din 23 iulie 2002 a respins excepţia de necompetenţă materială ridicată de reclamanţi şi pe fond a respins acţiunea reclamantei ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că faţă de calitatea părţilor şi obiectul cauzei dedus judecăţii este competentă să soluţioneze pricina, iar pe fond a reţinut că reclamanta a achitat în numele debitorului numai o parte din împrumutul datorat, astfel că ipoteca nu poate fi radiată.
Cu petiţia înregistrată la data de 14 august 2002 reclamanta a declarat recurs în termen şi legal timbrat, criticile vizând aspectele de nelegalitate şi netemeinicie prevăzute de art.304 pct.3 şi 9 Cod procedură civilă.
Se susţine că deşi investit cu soluţionarea cauzei Tribunalul Suceava a declinat competenţa la Curtea de Apel Bucureşti care nu era competentă să soluţioneze conflictulnegativ de competenţă intervenit.
Pe fond recurenta susţine că atâta timp cât contractul de cesiune dintre B. A. şi A.V.A.B. nu a fost transcris nu-i poate fi opozabil, iar pe de altă parte la data de 10 noiembrie 1997 când a cumpărat apartamentul SC" A." SRL prin B. F. nu mai avea de restituit nici un debit, radierea ipotecii fiind o acţiune de drept comun.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.19/19 din Legea nr.409/2001 pentru aprobarea O.U:G. nr.51/1998 cererile de orice natură privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.B., inclusiv cele pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice şi juridice sunt de competenţa Curţii de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul său, sau după caz domiciliul pârâtului.
Aceste dispoziţii stabilesc, fără a lăsa loc la interpretări, competenţa materială a curţilor de apel de a soluţiona pe fond cererile de orice natură privitoare la creanţele bancare neperformante preluate la datoria publică.
Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia civilă nr.1291 din 28 februarie 2001 nu a stabilit cu puterea lucrurlui judecat competenţa de soluţionare a cauzei Tribunalului Suceava, ci adispus după casare verificarea legitimităţii procesuale active şi pasive urmare contractului de cesiune intervenit.
Urmare introducerii în cauză a A.V.A.B. această instanţă a admis excepţia de necompetenţă materială şi a trimiscauza sprecompetentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, care a soluţionat fondul pricinii.
Faptul că instanţa de apel s-a pronunţat asupra excepţiei de necompetenţă materială ridicată de reclamantă nu justifică susţinerea recurentei că în speţă se impunea soluţionarea conflictului negativ de competenţă nefiind întrunite condiţiiole prevăzute de art.20-23 Cod procedură civilă.
În legătură cu celelalte critici ale recurentei aceasta urmează a fi înlăturate motivat de faptul că potrivit art.9 alin.4 din Legea nr.409/2001, contractele de cesiune nu sunt supuse transcrierii prevăzute de art.1394 cod civil ,nefiind supuse nici publicităţii. Singura formă de publicitate a contractului de cesiune prevăzută de alin.3 al art.9 din Legea nr.409/2001 este notificarea debitorului cedat.
Prin contractul de cesiune de creanţă nr.728963 din 3 decembrie 1999 şi actul adiţional din 16 decembrie 1999 intimata a preluat de la B. A. SA creanţa neperformantă privind pe debitoarea SC "A." SRL.În anexa A la acesta este indicată convenţia de credit ce face obiectul litigiului, respectiv contractul de credit nr.215 din 27 noiembrie 1996, iar în anexa B sunt indicate contractele de garanţie încheiate pentru garantarea creanţei cesionate, inclusiv contractul de ipotecă nr.494 din 28 noiembrie 1996 a cărei radiere se solicită.
Instanţa de fond a analizat înscrisurile depuse reţinând că reclamanta recurenta a plătit B. A.suma de 47.500.000 lei, conform chitanţei anexate aceasta reprezentând numai o parte din împrumutul datorat de SC "A. P. C."SRL conform contractului de credit nr.215 din 27 noiembrie 1996.
În aceste condiţii justificat s-a respins cererea de radiere a ipotecii, astfel că în considerarea dispoziţiilor art.312 Cod procedură civilă recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respingerecursul declarat de reclamanta SPAC "A." împotriva sentinţei civile nr.79 din 23 iulie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1125/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1128/2003. Comercial → |
|---|
