CSJ. Decizia nr. 1134/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1134/2003
Dosar nr. 5302/2001
Şedinţa publică din 25 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cerere, reclamanta, Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Maramureş, a formulat acţiune împotriva pârâţilor I.C.V. şi D.C.V., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 172.298.742 lei, reprezentând impozite pe salarii, accize, T.V.A., impozite pe profit, taxe auto şi majorări.
S-a susţinut că, prin sentinţa civilă nr. 392 din 15 iunie 1998 a Tribunalului Maramureş, s-a dispus închiderea procedurii de faliment împotriva debitoarei SC B. SRL Baia Mare, astfel că pârâţii, în calitate de administratori ai acestei societăţi, se fac vinovaţi pentru neplata obligaţiilor bugetare datorate.
Prin sentinţa civilă nr. 61 din 29 ianuarie 2001, pronunţată de Tribunalul Maramureş, secţia comercială, s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei.
Instanţa a reţinut că administratorii nu pot fi răspunzători decât în măsura în care, datorită achitării lor necorespunzătoare, au contribuit la încetarea de plăţi a societăţii şi la diminuarea activului prin faptele prevăzute de art. 124 lit. a)- g) din Legea nr. 64/1995.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins, ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 430 din 26 aprilie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală, întrucât a interpretat greşit dispoziţiile art. 73 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, care prevăd că acţiunea în răspunderea administratorilor aparţine creditorilor şi poate fi exercitată numai în cazul falimentului societăţii.
O altă critică se referă şi la aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 124 - 127 din Legea nr. 64/1995.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 73 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 se referă la răspunderea solidară a administratorilor faţă de societate şi nu faţă de terţi, astfel cum este reclamanta, în raport cu pârâţii.
Prin urmare, temeiul răspunderii, invocat de reclamantă, nu-şi găseşte aplicarea în speţă, întrucât reclamanta este un terţ în cadrul raporturilor juridice.
Constatând că, deşi temeiul legal invocat de reclamantă a fost cel prevăzut de art. 73 din Legea nr. 31/1990, se impune a se preciza că sediul materiei, privind răspunderea administratorilor în cadrul societăţii ajunse în stare de încetare de plăţi, îl constituie dispoziţiile art. 124 - 127 din Legea nr. 64/1995.
Prin probele administrate, reclamanta nu a făcut dovada faptului că activitatea necorespunzătoare a administratorilor, respectiv, a pârâţilor a dus la încetarea de plăţi a societăţii şi, respectiv, a falimentării acesteia, iar faptele acestora sunt dintre cele prevăzute de art. 124 din Legea nr. 64/1995.
Nefăcându-se dovada raportului de cauzalitate dintre prejudiciul suferit de reclamantă şi activitatea de administratori a pârâţilor, în mod corect au apreciat instanţele că nu poate fi angajată răspunderea acestora.
Prin urmare, Decizia recurată fiind temeinică şi legală, urmează ca, în baza art. 312 pct. 1 C. proc. civ., recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Maramureş, împotriva deciziei nr. 430 din 26 aprilie 2001 a Curţii de Apel Cluj , secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 25 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1133/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1135/2003. Comercial → |
|---|
