CSJ. Decizia nr. 1261/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia Nr.1261/2003DOSAR Nr.2587/2001
Şedinţa publică din 28 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de SC „C." SACugir împotriva deciziei nr.1024 A din 15 decembrie 2000 a Curţii de Apel Alba Iulia, Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat recurenta pârâtă SC „C."SA Cugir prin consilier juridic I. S. şi intimata reclamantă SC „S." SRL Italia prin avocat L.O..
Procedura legal îndeplinită.
S-a referit de către magistratul asistent că recursul este timbrat, în termen declarat şi motivat.
Recurenta prin consilier juridic a pus concluzii de admitere a recursului declarat în cauză.
Apărătorul intimatei a solicitat să se respingă acest recurs, ca nefondat.
CURTE.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea ce a format obiectul dosarului nr.3973/1999 al Tribunalului Alba,reclamanta SC „S."SRL Italia , a acţionat în judecată pe pârâta SC „C." SACugir, pentru ca prin hotărâre judecătorească pârâta să fie obligată la plata sumei de 268.000 USD, reprezentând marfăcomandată reclamantei, executată de aceasta, dar neplătită şi neridicată de pârâtă.
Prin sentinţa nr.87 din 25 ianuarie 2000, Tribunalul Alba a admis integral pretenţiile reclamantei, cu 13.285.000 lei cheltuieli de judecată, reţinând că produsele fabricate de reclamantă în condiţii speciale- în baza actului adiţional dintre părţi din 1 octombrie 1996 încheiat în baza contractului nr.1021/1995 între părţile în proces – au fost stocate la reclamantă-producător- din culpa exclusivă a pârâtei.
Pârâta a declarat apel împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond şi a solicitat schimbarea în tot a acestei sentinţe, în sensul respingerii acţiunii introductive a reclamantei, susţinând că prin fabricarea produselor a căror contravaloare s-a solicitat prin acţiune, reclamanta şi-a asumat un risc, atâta vreme câta procedat la fabricarea lor fără a fi în posesia unei scrisori degaranţie bancară din partea pârâtei.
Curtea de apel Alba Iulia, prin Decizia nr.1024/A din 15 decembrie 2000 a respins, ca nefondat apelul pârâtei cu 1.500.000 lei cheltuieli de judecată în apel către reclamantă.
La pronunţarea acestei hotărâri, instanţa de apel a reţinut că deşi reclamanta s-a angajat într-unproces tehnologic complex, în care a fost nevoită să antreneze în colaborare şi alţi furnizori, nu i se poatereţine culpa fabricării mărfii înainte de emiterea scrisorii de garanţie bancară invocată de pârâtă, deoarece dacă ar fi lansat în producţie produsele contractate doar după primirea acelei scrisori de garanţie bancară, ar fi fost expusă lariscul de a nu putearespecta clauzele contractuale privinddata livrării acestor produse şi ar fi atras răspunderea sa contractuală.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta a declaratrecurs, a susţinut că este netemeinică şi nelegală întrucât:
-a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă în sensul că hotărârea este lipsită detemei legal ori, este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii;
-instanţanu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare (art.304 pct.10 Cod procedură civilă);
-este pronunţată cu încălcarea prevederilor art.304 pct.11 Cod procedură civilă;
-au fost încălcate prevederile art.723 Cod procedură civilă, ale art.112 (pct.1,2,5 Cod procedură civilă) şi ale art.67 Cod procedură civilă.
Recursul pârâtei este nefondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, rezultă că nu este întemeiată criticia recurentei care vizează încălcarea prevederilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă. Din această perspectivă recurenta a criticat instanţele anterioare de a fi pronunţat o hotărâre lipsită de temei legal,dată cu încălcareasau aplicarea greşită a legiiîntrucâtnu au vegheat la respectarea dispoziţiilor legale referitoare lareprezentareareclamantei în instanţă.
Prin întâmpinarea depusă la fila 13 în dosarul instanţei de fond la 8 noiembrie 1999,pârâta nu a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale a împuternicitului reclamantei nominalizat în petitul acţiunii de a reprezenta societatea reclamantei. Acest aspect nu a fost contestatnici în apelul pârâtei. În împrejurăriledate, cum pârâta nu a formulat un motiv de apel distinct cu această excepţie pentru a investi instanţa de apel cu judecarea acestuia, corect instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unei excepţii care nu s-a invocat în condiţii procedurale, procedând în mod legal la judecarea numai a ceea ce a constituit motiv de apel.
Criticarecurentei privindîncălcarea prevederilor art.304 pct.10 Cod procedură civilă respectiv aceea că instanţa de apel nu s-apronunţat asupra unui mijloc de apărare, este de asemenea nefondată.
Hotărârile anterioare sunt criticate în recursul pârâtei că nu s-au pronunţat în baza unor probe complete necesare stabilirii unei stări de fapt reale; instanţele anterioare erau obligatepotrivit art.129 Cod procedură civilă să analizeze orice împrejurări de fapt şi de drept de natură să conducă la o soluţionare temeinică şilegală a cauzei, chiar dacă nu erau cuprinse în acţiune.
Această critică nu este de natură a conduce la modificarea hotărârilor anterioare, întrucât pârâta nu a fost împiedicată de nici o instanţă să solicite administrarea acelor probe pe care le considera utile în combaterea temeiurilor de fapt şi de drept ale acţiunii reclamantei.
S-au administrat în cauză toate acele probe pertinenteşi utile soluţionării legale a cauzei,astfel încât critica recurenteieste nefondată în raport cu prevederile art.129 Cod procedură civilă ,în vigoare la data soluţionării în fond şi apel a cauzei.
Motivul de recurs care face trimitere la încălcareaprevederilor art.304 pct.11 Cod procedură civilă este lipsit de relevanţă întrucât acest text a fost abrogat în forma actuală a codului de procedură civilă.
Nici ultimul motiv de recurs nu este de natură a conduce la modificarea sau casarea hotărârii recurate. Corect instanţa de apel a reţinut că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia de a fabrica produsele contractate, obligaţia sa de alivra aceste produsefiind condiţionată, de obligaţia pârâtei de a garanta plata preţului prin remiterea unei scrisori degaranţie bancară, obligaţie neîndeplinită.
Cum potrivit art.969 cod civil ,convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, iar potrivit prevederilor art.970 Cod civil, convenţiile trebuie executate cu bună credinţă şi acestea obligă nu numai la ceea ce expres este întrânsele , dar la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligaţiei după natura sa, hotărârea recurată se priveşte a fi corectă, recursul pârâtei este nefondat şi urmează a serespinge cu această menţiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declaratde pârâta SC „ C."SA Cugir, împotriva deciziei nr.1024 A din 15 decembrie 2000 a Curţii de Apel Alba Iulia, Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 126/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1262/2003. Comercial → |
|---|
