CSJ. Decizia nr. 1259/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1259/2003
Dosar nr. 1153/2001
Şedinţa publică din 28 februarie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1862/COM din 1999, astfel cum a fost modificată, SC G & I SRL Constanţa a solicitat, în contradictoriu cu A.Z.C. Constanţa, A.N.T.F. S.M.F. SA Bucureşti, să se constate existenţa contractului de executare de servicii, pe o perioadă de cel puţin un an de la data încetării ultimei prelungiri exprese a acestuia.
Tribunalul Constanţa, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 1743/COM din 2 noiembrie 1999, a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei, cu motivarea că, în speţă, nu sunt îndeplinite cerinţele art. 948 C. civ. şi că pretenţiile, privind efectuarea investiţiilor, nu au fost dovedite.
Această sentinţă a fost menţinută de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, care, prin Decizia nr. 993/COM din 7 decembrie 2000, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că, la data încetării contractului, încetează şi forţa lui obligatorie şi că, în ce priveşte invenţiile făcute, expertiza contabilă nu le-a lămurit, că nu s-a făcut dovada acordului pârâtei şi că, potrivit clauzelor contractuale, reclamanta era obligată să facă un minim de investiţii pentru a-şi desfăşura activitatea.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, susţinând că, în mod greşit, a fost respinsă acţiunea, întrucât, prin executarea prestaţiilor, şi plata acestora, în baza aceluiaşi contract, constituie o prelungire tacită a convenţiei, cu toate efectele ce decurg din aceasta, convenţia fiind, deci, perfect valabilă.
A mai susţinut că a dovedit efectuarea investiţiilor la spaţiul în litigiu cu expertiza efectuată în cauză, investiţii pentru care a avut acordul pârâtei.
Recursul nu este fondat.
Instanţa de apel a făcut o analiză minuţioasă a probelor administrate în cauză şi a reţinut, în mod corect, că pârâta nu poate fi obligată la prelungirea sau încheierea unui nou contract de executare servicii salubrizare vagoane, întrucât, potrivit reglementărilor în vigoare, închirierea unui contract pentru achiziţii de servicii se poate face numai prin licitaţie.
Ca atare, în speţă, valabilitatea contractului iniţial a expirat, părţile nu şi-au exprimat acordul de voinţă pentru prelungirea acestuia şi, prin urmare, la data încetării contractului, încetează şi forţa lui obligatorie.
Conform art. 3 din contractul părţilor, prestatorul avea obligaţia să efectueze investiţii în scopul îmbunătăţirii calităţii prestaţiilor şi creşterea productivităţii muncii, în baza aprobării prealabile a beneficiarului.
În speţă, reclamanta nu a făcut dovada că pârâta şi-a dat acordul pentru aceste lucrări, astfel că, în mod just, instanţa de apel a reţinut că pretenţiile, sub acest aspect, sunt neîntemeiate.
De altfel, societatea-recurentă, conform obiectului său de activitate, avea obligaţia contractuală să efectueze un minim de investiţii pentru a-şi desfăşura prestaţiile de servicii contractate.
În consecinţă, Curtea constată că Decizia atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care, în conformitate cu art. 316 combinat cu art. 296 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC G & I SRL Constanţa, împotriva deciziei nr. 993 din 7 decembrie 2000 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 28 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1258/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 126/2003. Comercial → |
|---|
