CSJ. Decizia nr. 1263/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1263/2003
Dosar nr. 2617/2001
Şedinţa publică din 28 februarie 2003
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1455/PI din 2 octombrie 2000, pronunţată de Tribunalul Timiş, s-a admis acţiunea reclamantei SC T. SA Timişoara şi a obligat-o pe pârâta SC L.K.W. la plata sumei de 5.008 dolari S.U.A., reprezentând contravaloare transport şi 4.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a efectuat, pentru pârâtă, un transport dus-întors cu maşina pe ruta Oradea – Moscova – Cluj-Napoca - Timişoara, facturat cu factura nr. 304299 din 4 iulie 1996, suma datorată fiind de 3770 dolari S.U.A., care a fost parţial achitată, rămânând o diferenţă de 1426 dolari S.U.A.
De asemenea, a reţinut că al doilea transport, pe aceeaşi rută, a fost efectuat conform facturii nr. 304205 din 5 iulie 1996, pentru care datorează suma de 3939 dolari S.U.A.
Instanţa a reţinut că, în total, pârâta datorează reclamantei suma de 5392 dolari S.U.A., din care se scade 384 dolari S.U.A., reprezentând 5% pentru asigurare, conform convenţiei.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 27/A din 15 ianuarie 2001, a admis apelul declarat de pârâtă, a schimbat în tot sentinţa atacată, în sensul că a respins, ca inadmisibilă, acţiunea reclamantei.
Instanţa de apel a reţinut că părţile au stabilit în convenţia lor, că, în caz de litigiu, instanţa competentă este instanţa cu sediul în Viena, Austria, aşa încât, potrivit art. 151 din Legea 105/1992, legea contractului este legea austriacă şi, ca atare, nici o instanţă judecătorească din România nu este competentă general a soluţiona pricina.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, susţinând că, în mod greşit, a fost respinsă acţiunea, întrucât, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 103 din Legea 105/1992, având în vedere obiectul litigiului.
Recursul nu este fondat.
În mod corect instanţa de apel a constatat că părţile au stabilit, în convenţia lor, ca, în caz de litigiu, instanţa competentă este instanţa cu sediul în Viena, Austria.
Rezultă că legea contractului este legea austriacă şi, ca atare, nici o instanţă judecătorească din România nu este competentă a soluţiona pricina.
În speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 151 din Legea 105/1992 şi nu dispoziţiile art. 103 din lege, aşa cum greşit susţine reclamanta.
Faţă de aceste considerente, Curtea constată că Decizia atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care, în conformitate cu art. 316 C. proc. civ. raportat la art. 296 C. proc. civ., recursul reclamantei va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC T. SA Timişoara împotriva deciziei nr. 27 A din 15 ianuarie 2001 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 28 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1262/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1267/2003. Comercial → |
|---|
