CSJ. Decizia nr. 1303/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1303/2003
Dosar nr. 6437/2001
Şedinţa publică din 4 martie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.C. S. S.A. Galaţi a chemat în judecată pe pârâta s.n.t.f.m. c.f.r.m. S.A., sucursala galaţi, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 56.407.689 lei cu titlu de daune, reprezentând contravaloarea cantităţii de 2517,5 kg. aluminiu primar, constatată lipsă la destinaţie.
Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4.059.461 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 7622 din 25 octombrie 2000, Tribunalul Galaţi, secţia comercială, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi, în consecinţă, a obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 56.407.689 lei, reprezentând daune şi suma de 4.059.461 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut vinovăţia cărăuşului pentru pierderea sau sustragerea mărfurilor lipsă la transport, inclusiv pe liniile uzinale ale Combinatului Siderurgic Galaţi, potrivit art. V.2 din convenţia încheiată de părţi.
Prin Decizia civilă nr. 235/ A din 27 martie 2001, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei, declarat împotriva sentinţei mai sus menţionate şi a anulat, ca insuficient timbrat, apelul reclamantei, declarat împotriva aceleaşi sentinţe.
În ce priveşte apelul reclamantei, instanţa de apel a reţinut că, potrivit propriei susţineri, aceasta nu a înţeles să-şi timbreze apelul, deşi acest aspect i-a fost pus în vedere, iar referitor la apelul pârâtei a reţinut că aceasta nu a răsturnat prezumţia de culpă a sa în predarea mărfurilor la destinaţie cu lipsuri cantitative.
Cât priveşte lipsa de interes a reclamantei, opinia acestei apelante nu a fost primită, atâta timp cât obligaţia sa era de a preda mărfurile transportate la destinaţie integral, raporturile dintre destinatară şi o terţă persoană nefiindu-i acesteia opozabile.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs pârâta, solicitând desfiinţarea sentinţei tribunalului şi casarea hotărârii instanţei de apel, iar în rejudecare, reţinerea şi a culpei reclamantei în producerea pagubei, constatate în acest litigiu.
Recurenta pârâtă susţine astfel, că greşit ambele instanţe, care s-au pronunţat în cauză, au considerat că vinovat pentru producerea pagubei este numai cărăuşul, fără a avea în vedere că reclamanta nu a respectat prevederea contractuală privind timpul de mers, în sensul că, oprind nejustificat trenul într-o staţie în care nu era prevăzută oprire (respectiv staţia Mălina Sud), a generat în mod automat răspunderea cărăuşului, dovedind rea credinţă în îndeplinirea obligaţiilor contractuale şi, totodată, încălcând principiul de drept, conform căruia nimeni nu se poate prevala de propria greşeală pentru a cere recunoaşterea unui drept.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:
Potrivit art. 82.1 din Regulamentul de transport pe C.F.R., aprobat prin OG nr. 41/1997, calea ferată, care a primit la transport marfa cu scrisoarea de trăsură, este răspunzătoare de transportul şi integritatea mărfii pe întreg parcursul până la eliberare.
Transporturile în litigiu, încărcate cu diferite cantităţi de aluminiu, au sosit la destinaţie cu raport de eveniment şi lipsuri din conţinut.
Răspunderea pentru aceste lipsuri cantitative nu poate fi angajată în sarcina reclamantei, de vreme ce vagoanele în cauză, nu au fost predate reclamantei cu listă de predare-primire semnată de către delegaţii săi, aşa încât, vagoanele erau şi au circulat în soldul cărăuşului până la staţia Mălina, unde s-a făcut predarea efectivă şi unde s-a procedat la întocmirea actelor de constatare, în condiţii de opozabilitate, conform prevederilor Regulamentului de transport.
Faptul că au fost depăşiţi timpii ideali de transport sau că s-au efectuat opriri pe parcursul transportului mărfii, până în momentul predării către reclamantă, nu poate fi imputabil reclamantei, atât timp cât pe tot parcursul transportului marfa este în paza cărăuşului şi acesta răspunde de sustragerea din conţinutul mărfii.
Ca atare, se reţine că instanţele au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt stabilită, angajând întemeiat răspunderea cărăuşului pentru lipsurile produse pe timpul transportului, faţă de împrejurarea că pârâta-cărăuş nu a reuşit să facă proba contrară, în sensul că vina ar aparţine şi reclamantei, aşa cum susţine fără să o poată dovedi, în motivele de recurs formulate.
Astfel fiind, recursul declarat în cauză de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă S.A. Bucureşti, sucursala de marfă Galaţi, va fi respins ca nefondat, neexistând nici un motiv de casare a deciziei pronunţate de curtea de apel, în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R.M. S.A., sucursala de marfă Galaţi, împotriva deciziei nr. 235 din 27 martie 2001 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 4 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1302/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1305/2003. Comercial → |
|---|
