CSJ. Decizia nr. 1302/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1302/2003
Dosar nr. 6434/2001
Şedinţa publică din 4 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 7623 din 25 octombrie 2000, Tribunalul Galaţi, secţia comercială, a admis acţiunea promovată de reclamanta S.C. S. S.A. Galaţi şi a obligat pe pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. S.A Galaţi, la plata sumei de 113.310.988 lei, reprezentând daune, şi la 7.493.659 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinţei, se reţine că, în temeiul relaţiilor contractuale stabilite între părţi conform convenţiei privind organizarea activităţii de exploatare feroviară în traficul de marfă, şi a actului adiţional nr. 71/1 – 391/1999, pârâta a efectuat transportul unei cantităţi de marfă livrată reclamantei în iunie 1999 de S.C.A. S.A. Slatina.
Marfa a sosit la destinaţie cu rapoarte de eveniment, motiv pentru care s-au încheiat procesele-verbale de constatare nr. 12 din 16 iunie 1999 şi nr. 320/2248 din 1 iunie 1999, din care rezultă lipsa unei cantităţi de 442,5 kg aluminiu şi, respectiv, 1.673 kg aluminiu primar lingou; procesele-verbale 0320/1784 din 14 iunie 1999 şi nr. 13 din 22 iunie 1999, din care rezultă o lipsă de 876 kg aluminiu primar lingou; procesele-verbale de constatare din 5 iulie 1999 şi nr. 17 din 9 iulie 1999, care constată lipsa la destinaţie a unei cantităţi de 2.257 kg aluminiu primar lingou.
Reclamanta a plătit către S.C. A. S.A. Slatina suma de 113.310.988 lei, reprezentând contravaloarea aluminiului primar, constatat lipsă la destinaţie, prin compensare.
Cum vagoanele la care s-au constatat sustrageri, au fost expediate reclamantei în trenuri aparţinând C.F.R.-ului, iar, conform capitolului III din convenţia părţilor, predarea-primirea vagoanelor încărcate şi goale se face în staţiile cu activitate comună, respectiv, Mălina şi Cătuşa, apărările pârâtei, privind culpa reclamantei, au fost înlăturate.
Prin Decizia nr. 149 din 7 martie 2001, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta, S.N.T.F.M. S.A. Bucureşti, şi a anulat, ca insuficient timbrat, apelul declarat de reclamanta S.C. S. S.A. Galaţi, menţinând soluţia şi motivarea instanţei de fond.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta, S.N.T.F.M. C.F.R. M. S.A. Bucureşti, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocând, în esenţă, următoarele critici:
- ignorarea obligaţiei SC S. S.A. Galaţi, asumată prin convenţia încheiată, de a respecta, pe lângă prevederile convenţiei, şi celelalte dispoziţii din tarife, instrucţiuni şi ordine în vigoare privind calea ferată (cap.1 pct. 2) art. 2 pct. 7;
- cele patru vagoane în discuţie au sosit în staţia Mălina cu o întârziere de la 20 minute şi până la trei ore, deoarece personalul SC S. SA. Galaţi a dispus oprirea acestora în staţia Mălina sud, oprire neprevăzută în livretul mersului trenurilor;
- pe liniile uzinale, mecanicul trenului (salariat al S.N.T.F.M.) conduce trenul, conform dispoziţiilor primite de la operatorul C.S.G., iar vagoanele fiind deschise, a fost posibilă sustragerea mărfii, culpa aparţinând intimatei, care, prin nerespectarea obligaţiilor sale, a generat şi faptul „imposibilităţii cărăuşului de a îndeplini întocmai obligaţiile contractuale, pe care şi le-a asumat", încălcând prevederile art. 970 alin. (1) C. com.
- nepronunţarea instanţelor asupra cererii de suspendare, conform art. 244 pct. 2 C. proc. civ.
Intimata-reclamantă a formulat o întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a deciziei atacate.
Se învederează de către intimată, că sentinţa, rămasă definitivă prin Decizia atacată cu recurs, a fost executată de recurentă, aceasta fiind de acord cu compensarea contravalorii mărfii constatată lipsă la destinaţie şi a cheltuielilor de judecată, în sumă totală de 120.804.641 lei, precum şi a cheltuielilor de executare silită, în sumă de 2.426.000 lei.
Operând compensarea, conform ordinului de compensare depus în copie, care presupune acordul părţilor şi o creanţă certă, recurenta şi-a manifestat voinţa pentru stingerea obligaţiei pe această cale, susţine intimata.
Intimata a depus, în copie, la dosar, ordinul de compensare nr. 1548448 din 15 aprilie 2002, borderoul care cuprinde operaţiunea de compensare şi procesul-verbal de compensare din aceeaşi dată.
Deşi operaţiunea de compensare este confirmată de recurentă, aceasta îşi susţine motivele de recurs.
Recursul nu este fondat.
Criticele recurentei, constituite în motivul de recurs prevăzut de art. 304.9 C. proc. civ., se rezumă la interpretarea unilaterală de către instanţe a dispoziţiilor convenţiei încheiate de părţi, nr. 71/1 - 391/1999, în sensul că s-a făcut aplicarea numai a prevederilor care reglementează obligaţiile recurentei-pârâte, fără a se observa că nerespectarea acestora a fost generată de comportamentul reclamantei.
Se constată, însă, din examinarea prevederilor convenţiei şi a probelor administrate, că vagoanele încărcate cu aluminiu bloc, livrate de SC A. SA Slatina, în perioada 19 aprilie 1999 – 5 iulie 1999, s-au preluat de reclamanta-intimată de la recurenta cărăuş în staţia Mălina, cu lipsuri cantitative, fiind violate, fapt ce a determinat încheierea raportului de eveniment nr. 39 din 11 iunie 1999 şi a procesului-verbal de constatare nr. 13 din 22 iunie 1999, semnate atât de delegatul recurentei, cât şi de cel al intimatei.
Potrivit art. 83.3 din Regulamentul de transport pe căile ferate, aprobat prin OG nr. 41/1997, în cazul în care mijlocul de transport a fost violat sau poartă urme de violare, se presupune, până la proba contrară, că mărfurile au fost avariate din vina căii ferate.
Cum recurenta nu a reuşit să facă dovada contrară sau dovada unei cauze care să înlăture răspunderea sa civilă, în mod corect a fost obligată la plata de despăgubiri, conform art. 85.1 din Regulament.
Cât priveşte critica privind nepronunţarea instanţelor asupra cererii de suspendare a cauzei, conform art. 244 pct. 2 C. proc. civ., inserată în întâmpinare, aceasta nu poate fi primită, deoarece recurenta, nefăcând dovada că s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se da, în mod corect, instanţele nu i-au dat curs, suspendarea pe acest temei fiind, de altfel, la latitudinea instanţei.
Aşa fiind, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în raport cu prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. S.A., sucursala Constanţa, împotriva deciziei nr. 149 din 7 martie 2001 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 4 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1301/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1303/2003. Comercial → |
|---|
