CSJ. Decizia nr. 1307/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1307/2003
Dosar nr. 8343/2001
Şedinţa publică din 4 martie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 5 martie 2001, reclamanta SC N.C.H. SRL Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta SC S.R. SA Azuga, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată la plata sumei de 40.010.298 lei, cu titlu de rest de plată a facturii nr. 3104 din 31 mai 2000, şi suma de 48.612.512 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere.
Tribunalul Prahova, prin sentinţa civilă nr. 619 din 20 aprilie 2001, a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 40.010.298 lei, cu titlu de rest contravaloare marfă, şi suma de 915.618 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Respinge capătul de cerere privind penalităţile.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, faţă de recunoaşterea pârâtei că a primit marfa, datorează suma pretinsă de reclamantă, însă, în ceea ce priveşte penalităţile de întârziere, între părţi, nu au existat o clauză penală, care să oblige pe pârâtă la plata acestora, întrucât condiţiile generale de pe verso-ul contractului, în care era inclusă şi clauza penală, nu au fost semnate de părţi, astfel că nu pot fi aplicate acestora.
Apelul declarat de reclamantă, împotriva acestei hotărâri, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 944 din 6 septembrie 2001, reţinând, pe lângă considerentele primei instanţe, şi faptul că verso-ul comenzii nr. 074 din 31 mai 2000, în care există inserată şi clauza penală, nu poate fi luată în seamă, întrucât nu a fost semnată de pârâtă şi nici ştampilată, pentru a se aprecia că a fost de acord cu aceasta.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat şi timbrat reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, prin reiterarea motivelor de apel sub forma criticilor în recurs, că, în mod greşit, ambele instanţe au interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, reţinând că, între părţi, s-a încheiat un contract semnat de pârâtă numai pe faţa contractului, nu şi pe verso-ul acestuia, unde sunt incluse condiţiile generale de vânzare, respectiv, şi clauza penală.
În consecinţă, fără a preciza temeiul de drept, dar, potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., acesta se încadrează la art. 304 pct. 8 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, aşa cum a fost formulat şi motivat, casarea deciziei atacate, iar pe fond, obligarea pârâtei şi la plata penalităţilor de 48.612.512 lei.
Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar, prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei, rezultă că ambele instanţe, în mod greşit, au apreciat actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză, pronunţând hotărâri netemeinice şi nelegale.
În speţă, izvorul raportului juridic dintre părţi este comanda de livrare marfă nr. 074 din 31 mai 2000, instanţele reţinând în mod corect situaţia de fapt, în sensul că reclamanta a livrat pârâtei produse în valoare de 40.010.298 lei, aşa cum rezultă că din factura nr. 3104 din 31 mai 2000, precum şi din recunoaşterea pârâtei că a primit această marfă, cu a cărei plată este de acord, mai puţin penalităţile, pe motiv că nu a putut utiliza produsele achiziţionate, nicidecum că nu ar exista clauza penală în acest sens.
Constatările primei instanţe, menţinute şi de instanţa de apel, că, nefiind semnate, condiţiile generale, incluzând şi clauza penală, nu sunt aplicabile în relaţiile comerciale dintre părţi, sunt total neîntemeiate.
Curtea, verificând comanda nr. 674 din 31 mai 2000, constată că lângă semnătura unităţii pârâte există menţiunea, conform căreia plata produselor se face în termen de 10 zile de la facturarea şi că, condiţiile generale de vânzare sunt pe verso.
Aşa fiind, în mod greşit, s-a reţinut de ambele instanţe că pârâta nu şi-a dat acordul cu privire la clauza penală, exonerând-o de plata penalităţilor.
Potrivit art. 969 C. civ., convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.
Pentru cele ce preced, Curtea, în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ. coroborat cu art. 312 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantă, va modifica Decizia atacată, va admite apelul reclamantei şi schimbată în parte sentinţa civilă nr. 619 din 20 aprilie 2001 a Tribunalului Prahova, în sensul că pârâta va fi obligată şi la plata sumei de 48.623.512 lei penalităţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC N.C.H. SRL Bucureşti. Modifică Decizia nr. 944 din 6 septembrie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, admite apelul reclamantei şi schimbă în parte sentinţa civilă nr. 619 din 20 aprilie 2001 a Tribunalului Prahova, şi obligă pârâta şi la plata sumei de 48.623.512 lei penalităţi.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 4 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1306/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1308/2003. Comercial → |
|---|
