CSJ. Decizia nr. 1318/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1318/2003
Dosar nr. 8371/2001
Şedinţa publică din 4 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 22 decembrie 2000, reclamanta S.N.P. P. S.A. Bucureşti, sucursala A. Piteşti, a chemat în judecată pe pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. S.A., sucursala Marfă Constanţa, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată la plata sumei de 37.495.938 lei cu titlu de contravaloare marfă lipsă şi cheltuieli de judecată.
Tribunalul Constanţa, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 1040 din 26 aprilie 2001, a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 37.495.938 lei cu titlu de contravaloarea a 3050 kg benzină lipsă şi suma de 2.924.756 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că transportul a fost violat pe parcurs, conform proceselor verbale încheiate în acest sens, iar cărăuşul nu a făcut dovada răsturnării prezumţiei de culpă prevăzută de art. 83.1, 83.2 şi 83.3 din Regulamentul de Transport C.F.R., care stabilesc răspunderea cărăuşului pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parţială a mărfii pe timpul transportului.
Apelul declarat de pârâtă, împotriva hotărârii, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, prin Decizia nr. 726/ COM din 12 iulie 2001.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat şi timbrat, pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. S.A., sucursala Marfă Constanţa, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, că preţul solicitat de intimata reclamantă nu este cel legal datorat pe calea ferată şi că nu a făcut proba acestei valori – a plăţii accizelor, taxelor de drum şi T.V.A.-ul la bugetul de stat, cu ordin de plată.
Pârâta-recurentă consideră că, în mod nefondat, a fost obligată la plata sumei de 37.495.938 lei pentru marfa lipsă, respectiv, 3050 kg benzină, în condiţiile în care reclamanta nu a făcut proba cu acte privind plata accizelor, a taxelor de drum şi T.V.A. la bugetul statului, ştiut fiind faptul că acestea se percep la marfa vândută de la cumpărător la pompă, în staţiile P., şi nu la marfa lipsă din transport.
Mai susţine recurenta că, în speţă, marfa expediată de reclamantă se depozitează la O.T. în vederea vânzării la export şi abia atunci intervine plata accizelor, a taxei de drum şi T.V.A.
În consecinţă, în temeiul art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, aşa cum a fost formulat şi motivat, modificarea deciziei atacate şi admiterea în parte a acţiunii reclamantei.
Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar, prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale, incidente cauzei, rezultă că ambele instanţe, în mod greşit au apreciat actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză, pronunţând hotărâri netemeinice şi nelegale în ceea ce priveşte obligarea pârâtei la despăgubirile solicitate de reclamantă cu titlu de daune, în care au fost incluse T.V.A.-ul, taxa de drum şi accizele – atâta timp cât reclamanta nu a făcut dovada achitării lor efective la bugetul de stat, conform art. 1169 C. civ.
În speţă, recurenta-pârâtă nu a contestat răspunderea sa, în calitate de cărăuş, pentru prejudiciul creat prin lipsa la destinaţie a cantităţii de 3050 kg benzină, ci faptul că reclamanta nu a probat valoarea pagubei, dar şi întinderea acesteia, reţinută greşit de instanţe, precum şi plata efectivă a acestor sume la bugetul statului.
Instanţa de apel nu a examinat legalitatea şi oportunitatea acestor taxe, ca obligaţii bugetare ale căii ferate, faţă de susţinerile pârâtei-recurente că nu le datorează, ca atare, şi în condiţiile date de calitatea reclamantei şi destinaţia mărfii lipsă, elementele invocate în apărare şi în apel de pârâtă, dar neanalizate de instanţa de apel.
Pentru cele ce preced, Curtea, în baza art. 304 pct. 9 şi 10, raportat la art. 312 alin. (4) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtă, va casa Decizia atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru determinarea valorică a acestora, pe baza probelor ce se vor administra în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R., sucursala marfă Constanţa.
Casează Decizia nr. 726/ COM din 12 iulie 2001 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1317/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1319/2003. Comercial → |
|---|
