CSJ. Decizia nr. 1319/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1319/2003
DOSAR Nr.8372/200.
Şedinţa publică din 4 martie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SNP „P." SA Bucureşti- Sucursala „A." Piteşti ,împotriva deciziei nr.702 COM din 5 iulie 2001 a Curţii de Apel Constanţa-Secţia Comercială.
La apelul nominal s-a prezentat recurenta SNP „P." SA Bucureşti- Sucursala „A." Piteşti prin consilier juridic D.A., lipsind intimata pârâtă SNTFM CFR „M." SA Sucursala Constanţa.
Procedura legal îndeplinită.
S-a referit de către magistratul asistent că recursul este legal timbrat, declarat şi motivat în termen, după care, Curtea, constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul recurentei.
Recurenta, prin reprezentant, a susţinut recursul oral, solicitând admiterea acestuia aşa cum a fost formulat şi motivat în scris, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr.969 din 19 aprilie 2001 Tribunalul Constanţa-Secţia comercială a admis acţiunea formulată de reclamanta SNP „P." SA Bucureşti şi a obligat-o pe pârâta SNTFMCFR."M."Constanţa la plata sumei de 13.905.839 lei, reprezentând contravaloarea cantităţii de 1100 kg. benzină constatată lipsă la destinaţie, respingând excepţiile invocate de pârâtă cu privire la lipsa capacităţii procesuale de exerciţiu a reclamantei şi a inadmisibilităţii acţiunii.
În considerentele sentinţei se reţine că,reclamanta prin Decizia nr.9 din 13 ianuarie 1998 a acordat, potrivit statutului propriu, împuternicire de reprezentare directorului sucursalei, nefiind deci încălcate prevederile art.42 Cod procedură civilă iar lipsa reclamaţiei administrative nefiind sancţionată de lege, nu împiedică accesul reclamantei la justiţie.
Pe fondul cauzei s-a reţinut culpa cărăuşului ,în baza art.83.3 din Regulamentul de Transport pe căile ferate, întrucât vagonul a sosit la destinaţie cu sigiliile violate.
Curtea de Apel Constanţa-Secţia comercială prin Decizia nr.702 din 5 iulie 2001 a admis apelul declarat de pârâtă, a schimbat în tot sentinţa atacată şi a respins acţiunea ca nefondată.
S-a reţinut în fundamentarea deciziei că, în speţă, culpa aparţine predătorului care a încărcat marfa fără a asigura etanşeitatea vagonului, constatându-se lipsa încuietorilor la domă fără scurgeri din conţinut, făcând aplicarea art.83.5 din Regulament.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta SNP „P." SA Bucureşti-Sucursala Constanţa.
Recurenta critică Decizia pentru greşita apreciere a probelor şi aplicarea greşită a legii deoarece din procesele verbale de constatare însuşite şi de cărăuş rezultă violareavagonului, prezumându-se că sustragerea din conţinut a avut loc în acest mod.
Recursul este fondat pentru considerentele care urmează.
Din probele administrate în cauză, procesul verbal nr.82 din 29 iulie 2000 şi procesul verbal Romcontrol nr.206 din 28 februarie 2000 ,rezultă că vagonul cu terminaţia 0554 a sosit în Depozitul Sud Oil Terminal cu sigiliile lipsă la canea şi la ventilul central, prezentând un minus de 1100 kg. la cantitatea de benzină transportată.
Potrivit art.83.3 din Regulamentul de Transport pe calea ferată aprobat prin OG nr.41/1997 în cazul în care mijlocul de transport a fost violat pe parcurs sau poartă urme de violare se presupune, până la proba contrară că mărfurile au fost avariate din vina căii ferate.
Cum intimata pârâtă nu a reuşit să facă dovada contrară, menţiunea din scrisoarea de trăsură în sensul că nu sunt scurgeri la robinetele laterale de golire şi că supapele de siguranţă sunt prevăzute cu site nefiind contestată de aceasta, în mod greşit instanţa de apel a exonerat-o de răspundere, reţinând culpa predătorului.
În atare situaţie, potrivit art.85.1 din Regulament, calea ferată este obligată să plătească despăgubiri pentru pierderea totală sau parţială a mărfii.
Cât priveşte întinderea răspunderii patrimoniale a transportatorului, ea este limitată în principal, potrivit art.85 alin.2 din Regulament la preţul stabilit de părţi, în speţă cu care rezultă dinnota de debitare-creditare echivalentă facturii în acest caz.
Cum reclamanta prin acţiune nu a prezentat decât formula preţului, neindicând structura valorică a elementelor de preţ indicate, Curtea va admite recursul, va casa Decizia şi va trimite cauza spre rejudecare pentru determinarea valorică a acestora pe baza probelor ce se vor administra.
În baza art.725 alin.2 teza a II-a instanţa de trimitere va rejudeca calea de atac în compunerea legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Secţia Comercială, cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă. Admite recursul declarat de reclamanta SNP "P" SA, sucursala „A." Piteşti.
Casează Decizia nr.702 COM din 5 iulie 2001 a Curţii de Apel Constanţa - Secţia Comercială, cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
| ← CSJ. Decizia nr. 1318/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1320/2003. Comercial → |
|---|
