CSJ. Decizia nr. 1331/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1331/2003
Dosar nr. 2466/2002
Şedinţa publică din 4 martie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.C. V.G. S.R.L. a cerut obligarea primarului N.T. şi a Consiliului Local Călimăneşti la plata sumei de 100 milioane lei cu titlu de daune şi 9 milioane lei daune cominatorii, întrucât nu au executat sentinţa civilă nr. 294/1999, definitivă, prin care au fost obligaţi la încheierea contractului de concesiune pentru terenul, pe care reclamanta a amplasat construcţiile, din staţiile de autobuz.
Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa civilă nr. 204/2000 i-a obligat la 220.246.493 lei daune şi la câte 50.000 lei daune cominatorii pe zi de întârziere, sentinţă schimbată, în tot, de Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia nr. 644/2000, care a respins acţiunea.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 2913 din 19 aprilie 2002, a trimis cauza spre rejudecare instanţei de apel, întrucât nu s-a pronunţat asupra apelului reclamantei şi nici nu s-a examinat motivele de apel, astfel că nu a soluţionat fondul cauzei.
În fond după casare, curtea de apel, tot ca instanţă de apel, prin Decizia nr. 18 din 9 septembrie 2002, a schimbat în tot sentinţa, respingând acţiunea reclamantei, ca şi apelul acesteia.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că deja reclamanta a adjudecat, la licitaţia organizată de pârâţi, concesiunea terenurilor în litigiu, iar aceasta a continuat să le utilizeze şi după expirarea contractelor de închiriere, situaţie în care nu a suferit nici un prejudiciu, iar daunele cominatorii nu mai au temei.
Contra deciziei, reclamanta a declarat recurs pe temeiurile din art. 304 punctele 9 şi 10 C. proc. civ., susţinând că:
- instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 315 C. proc. civ., întrucât nu s-a conformat dezlegării obligaţiilor date prin Decizia de casare a Curţii Supreme de Justiţie, prin aceea că nu a dispus proba cu expertiză contabilă solicitată de apelantă;
- nu a stabilit corect temeiul de drept al cererii reclamantei pentru obligarea la plata daunelor interese pentru neefectuarea procedurii concesionării sau efectuarea ei cu întârziere şi că:
- instanţa nu s-a pronunţat asupra „tuturor probelor cu acte din care să rezulte comportamentul culpabil al pârâtului 2 în executarea cu întârziere a obligaţiei (...)".
Recursul este nefondat.
Recurenta a încheiat cu pârâtul 2, pentru cele două terenuri – staţii de autobuz, contractele de închiriere nr. 2931 şi nr. 2932 din 28 aprilie 1998, ulterior, edificând infrastructura fiecărei staţii.
Cele două contracte au expirat la termen, 30 noiembrie 1998, dar, recurenta a continuat să utilizeze terenurile, să exploateze capacităţile celor două staţii de autobuz, fără a fi împiedicată de pârâţi.
Recurenta reclamantă a obţinut, prin sentinţa civilă nr. 294 din 3 iulie 1999, definitivă, obligarea pârâtului 2 să declanşeze procedurile de concesionare la cele două terenuri.
În executarea acestei hotărâri s-a finalizat procedura pentru terenul din staţia C., încheindu-se între părţi contractul de concesiune nr. 1 din 19 ianuarie 2001, iar prin actul obţinut, nr. 7049 din 6 august 2002, s-a mai concesionat reclamantei încă 23,62 mp teren în acelaşi loc, iar la cealaltă Staţie Călimăneşti, a fost declarată adjudecată altă societate comercială.
Reclamanta, netulburată în exploatarea celor două suprafeţe, a fost obligată la plata sumei de 176.912.451 lei (10.099.300 dolari S.U.A.) prin Decizia nr. 290/ AC din 7 mai 2001 a Curţii de Apel Piteşti, cu titlu de chirie către pârâtul 2, Consiliul Local.
Din certificatul nr .5841 din 22 noiembrie 2002, emisă de grefa secţiei comerciale a Curţii Supreme de Justiţie, rezultă, însă, că această decizie a fost casată, iar cauza trimisă aceleaşi instanţe.
Prin sentinţa civilă nr. 294/1999, irevocabilă, s-a stabilit faptul că, pentru a se „declanşa procedura de concesionare a terenurilor publice cu destinaţia de staţii de autobuz, situate în oraşul Călimăneşti, punct centru Biserică şi punct Cozia", conform dispoziţiilor Legii nr. 219/1998 şi a Normelor metodologice de aplicare, instanţa nu a pronunţat o hotărâre care să oblige pârâţii să încheie contractele de concesiune cu reclamanta-recurentă şi nici o hotărâre care să ţină loc de contract de concesiune.
Prin hotărârea, a cărei neexecutare se impută pârâţilor, s-a stabilit obligaţia Consiliului Local să declanşeze procedura de concesionare, fără a se stabili alte obligaţii concrete sau prevederi pentru caietul de sarcini privind modul de evaluare, criteriile de concesiune, preţul acesteia, durata şi nici cu privire la perioada în care să aibă loc procedura de concesionare.
Cum relevă recurenta, în acord cu înscrisurile anexate, procedura s-a declanşat şi a fost finalizată adjudecându-i-se, din ianuarie 2001, terenul staţiei Cozia a cărei suprafaţă i-a fost dublată în august 2002, iar terenul din cealaltă staţie a fost adjudecat unei alte societăţi comerciale concurente la licitaţia publică organizată şi neatacată de reclamantă.
Pe toată această perioadă, recurenta a folosit terenurile în litigiu, achitând taxa de concesiune, din 19 ianuarie 2001, numai pentru staţia Cozia, motiv pentru care pârâtul 2 a pretins, în justiţie, daune echivalând chiriei comerciale din contractele iniţiale de închiriere comercială.
Rezultă, aşadar, că pârâtul 2 şi-a îndeplinit obligaţia de a face stabilită, prin sentinţa civilă nr. 294/1999, adică de a „declanşa procedura concesionării în conformitate cu Legea nr. 219/1998 a concesiunilor şi ca Normele sale metodologice de aplicare", iar, pe de altă parte reclamanta nu a suferit prejudiciile invocate, cât timp nu a fost tulburată în exploatarea celor două staţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. V. S.R.L. Călimăneşti, împotriva deciziei nr. 187/ AC din 9 septembrie 2002 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 4 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1330/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1332/2003. Comercial → |
|---|
