CSJ. Decizia nr. 1347/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1347/2003
Dosar nr. 858/2001
Şedinţa publică din 5 martie 2003
Asupra recursului se reţin următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Mehedinţi, sub nr. 94 din 1997, SC R. SRL Timişoara a solicitat instanţei ca, prin sentinţa ce o va da, în contradictoriu cu SC G.T. SA Orşova şi F.P.S., filiala Mehedinţi, să oblige prima pârâtă să-i predea imobilul A. Orşova, ce a făcut obiectul licitaţiei din 26 august 1994, şi să primească contravaloarea acestui imobil, reclamanta dobândind astfel, dreptul de proprietate asupra acestuia, cu data de 26 august 1994, să fie obligată pârâta la plata unor daune moratorii de 0,4% din valoarea imobilului, pentru fiecare zi de întârziere în calcularea contravalorii acestuia şi predarea lui către reclamantă, începând cu data introducerii şi până la predarea efectivă. În contradictoriu cu pârâtul F.P.S., filiala Mehedinţi, să se constate că măsura prin care s-a dispus anularea licitaţiei din 26 august 1994 este sancţionată cu nulitatea absolută, întrucât nu era de competenţa acesteia, ci de cea a instanţelor judecătoreşti, să dispună anularea licitaţiei, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Mehedinţi, prin sentinţa civilă nr. 724 din 24 septembrie 1997, a admis în parte acţiunea, a constatat valabilă licitaţia organizată la data de 26 august 1994 şi a obligat pârâta, SC G.T. SA Orşova, să predea reclamantei imobilul A. Orşova la preţul de 386.400.000 lei, actualizat conform HG nr. 500/1994. S-a respins capătul din acţiunea cu privire la daunele moratorii, luându-se act că renunţă la judecarea acestuia.
Pârâtele au fost obligate la 23.025.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut din actele dosarului, că, la data de 26 august 1994, SC G.T. SA Orşova a scos la licitaţie imobilul A. Orşova, evaluat la suma de 195.365.000 lei, iar la licitaţie a participat şi reclamanta, care l-a adjudecat, în procesul-verbal de adjudecare menţionându-se că va fi vândut după reactualizarea preţului în raport cu dispoziţiile HG nr. 500/1994, şi s-a stabilit astfel un preţ de 386.400.000 lei, ce a fost acceptat de reclamantă.
La data de 3 octombrie 1994, F.P.S. Bucureşti comunică SC G.T. Orşova anularea licitaţiei, măsură ce nu putea fi dispusă în raport cu dispoziţiile Legii nr. 58/1991 şi HG nr. 1228/1990, motiv pentru care licitaţia fiind legală, a fost admisă acţiunea, având în vedere şi dispoziţiile HG nr. 634/1991, conform cărora contractul de vânzare-cumpărare al imobilului respectiv trebuia încheiat în 15 zile.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr. 1175 din 3 octombrie 2000, a respins excepţia privind competenţa materială în primă instanţă a Curţii de Apel Craiova, formulată de reclamantă, precum şi cererile făcute în apel de aceasta, privind reactualizarea preţului şi pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare.
S-a admis apelurile pârâtelor, declarate împotriva sentinţei mai sus menţionate, s-a schimbat în tot sentinţa şi a fost respinsă acţiunea, cu 320.000.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea SC G.T. SA Orşova.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în raport cu obiectul acţiunii, nu sunt aplicabile normele de procedură, inclusiv cele de drept material, privind competenţa materială prevăzută de Legea nr. 99/1999. Pe fond, s-a stabilit că, în cadrul licitaţiei, au fost încălcate dispoziţii ale HG nr. 634/1991 şi ale HG nr. 500/1994, prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute, iar pârâtele au invocat nulitatea, ca apărare, în acţiunea reclamantei şi putea fi reţinută de instanţă, chiar dacă destinatara licitaţiei nu este atributul F.P.S. –ului.
SC R. SRL Timişoara a declarat recurs împotriva deciziei, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 3, 9 şi 11 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că:
- Greşit reţine instanţa de apel inexistenţa raportului de evaluare a imobilului, potrivit dispoziţiilor HG nr. 500/1994, pentru că el nu este depus la dosar, iar preţul actualizat este de 196.000.000 lei şi nu de 386.000.000 lei;
- Nedepunerea garanţiei, cu trei zile înainte de ţinerea licitaţiei, nu poate fi considerată o fraudă la lege, care să atragă nulitatea absolută, mai ales că această împrejurare îi este imputabilă vânzătoarei.
- Greşit a reţinut Curtea de Apel că transferul de proprietate se realizează numai prin contractul de vânzare-cumpărare, deoarece momentul realizării acordului de voinţă al părţilor este marcat de încheierea procesului-verbal de adjudecare şi nu de contract, în care se prevede activul ce se vinde şi la ce preţ, preţ care, de altfel, a şi fost achitat.
Instanţa de apel nu a distins care dintre acte este principal şi care accesoriu, fără existenţa procesului-verbal nu se poate încheia contractul. În acest sens, în mod imperativ, actul ce trebuie încheiat în 15 zile de la adjudecare este denumit de legiuitor „contract", deoarece momentul realizării acordului de voinţă este la semnarea procesului-verbal.
Legea nu prevede o situaţie, în sensul că transferul proprietăţii e marcat de contract.
- Cauza trebuia judecată în primă instanţă de către Curtea de Apel Craiova, având în vedere dispoziţiile Legii nr. 99/1999;
- Greşelile săvârşite de pârâta-vânzătoare în organizarea licitaţiei au făcut ca sancţiunea să fie suportată de reclamanta-cumpărătoare;
- Greşit s-a reţinut de către instanţa de apel că neregularităţile respective sunt sancţionate cu nulitatea absolută a licitaţiei.
- Neîncheierea contractului în 15 zile de la data adjudecării, s-a datorat culpei vânzătorului, care a anulat abuziv licitaţia, pe de altă parte, trebuia reţinut că termenul respectiv începe să curgă de la rămânerea irevocabilă a unei hotărâri de constatare a valabilităţii licitaţiei.
Recursul a fost respins, ca nefondat, pentru următoarele motive:
Potrivit dispoziţiile art. 725 alin. (4) C. proc. civ.: „hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a legii nu rămân supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunţate".
Sentinţa nr. 724 din 1997 a Tribunalului Mehedinţi, prin care s-a soluţionat, în fond, cauza a fost pronunţată înainte de apariţia Legii nr. 99/1999. În această situaţie, Curtea de Apel Craiova era competentă să judece apelurile părţilor, nu fondul litigiului. Este de reţinut şi faptul că, prin Decizia nr. 4606/1999, Curtea Supremă de Justiţie a dispus rejudecarea apelurilor de către Curtea de Apel Craiova.
În această situaţie, prin Decizia recurată s-a reţinut corect, având în vedere obiectul acţiunii, respectiv, „predarea unui activ", competenţa în primă instanţă a tribunalului de-a soluţiona cauza.
Rezultă, din actele dosarelor, că, la data de 26 august 1994, SC G.T. SA a organizat o licitaţie pentru vânzarea magazinului A. Orşova.
Potrivit dispoziţiilor art. 11 din HG nr. 634/1991, aplicabile în speţă, societatea comercială, deţinătoare de active ce urmează a fi vândute, trebuie să întocmească raportul de evaluare a activului cu cel mult 60 zile înainte de ţinerea licitaţiei, iar potrivit dispoziţiilor art. 1 din HG nr. 500/1991, în vigoare la data licitaţiei, societăţile comerciale cu capital integral sau parţial de stat „vor proceda", în termen de 30 de zile de la data publicării actului normativ respectiv în Monitorul Oficial, la reevaluarea activelor imobiliare aflate în patrimoniul lor de la data de 31 decembrie 1993.
Toate aceste dispoziţii legale nu au fost îndeplinite la organizarea licitaţiei de către vânzătoare. Din modul de redactare a acestora rezultă că ele sunt imperative, redactarea fiind în sensul „vor proceda", dacă ar fi vorba de norme supletive, cum susţine recurenta, redactarea era în sensul „pot proceda".
Raportul de expertiză contabilă (suplimentul) depus în cauză, invocat ca dovadă de recurentă, în sensul că cerinţele legale mai sus menţionate au fost respectate cu ocazia organizării licitaţiei, nu putea fi reţinut ca atare, având în vedere concluziile „referatului" întocmit de Inspectoratul de Poliţie Mehedinţi la data de 25 noiembrie 1999 (dosar nr. 241/1998 al Curţii Supreme de Justiţie).
Conform prevederilor art. 4 din Regulamentul de aplicare a HG nr. 634 din 16 septembrie 1991, la licitaţie au dreptul de a participa persoane fizice sau juridice, care au depus la sediul organizatorului licitaţiei, cu cel puţin trei zile înainte de ţinerea ei, printre alte acte, dovada achitării taxei de participare şi a garanţiei de 10% din preţul de pornire al licitaţiei.
Aceste dispoziţii sunt, de asemenea, imperative pentru că neîndeplinirea cerinţei respective este sancţionată cu imposibilitatea (excluderea) persoanei din categoria licitatorilor.
Recurenta, la data ţinerii licitaţiei, nu îndeplinea cerinţele prevăzute de dispoziţiile legale mai sus menţionate, astfel cum rezultă din actul aflat la dosarul nr. 241/1999 al Curţii Supreme de Justiţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 61 din Legea nr. 58/1991, „procedura de vânzare a activelor societăţii comerciale va fi considerată definitivă la data încheierii, în condiţiile legii, a contractului de vânzare-cumpărare, iar conform dispoziţiilor art. 13 şi 14 din HG nr. 634/1991, „După anunţarea adjudecătorului de către licitator se declară închisă şedinţa de licitaţie. Se întocmeşte procesul-verbal al şedinţei, care se semnează de comisia de licitaţie şi de către adjudecător". Câştigătorul licitaţiei semnând contractul de vânzare-cumpărare în termen de 15 zile de la data şedinţei de licitaţie.
Rezultă, din interpretarea acestor dispoziţii legale, că toate actele efectuate în cadrul licitaţiei, inclusiv procesul-verbal întocmit la încheierea acesteia, sunt acte accesorii, ce prevăd vânzarea numai prin încheierea contractului în formă scrisă, prin care se transmite dreptul de proprietate asupra cumpărătorului. Prin dispoziţiile legale mai sus menţionate nu i se recunoaşte procesului verbal, efecte translative de proprietate, dacă li s-ar da o astfel de interpretare, prevederile cu privire la încheierea contractului în formă scrisă, ar fi fost inutile.
Prin voinţa legiuitorului, vânzarea se consideră „definitivă", în sensul transferării dreptului de proprietate, numai la data încheierii contractului în forma şi termenul prevăzut în actele normative menţionate.
În cauză, aşa cum s-a arătat şi cum a reţinut şi instanţa de apel, la ţinerea licitaţiei au fost încălcate dispoziţiile imperative ale actelor ce o reglementează, sancţiunea fiind nulitatea absolută a acesteia ce poate fi invocată oricând, inclusiv pe cale de excepţie, de oricine şi nu poate fi acoperită. Ea s-a produs fie din necunoaşterea legii sau achiesarea la încălcarea ei, ceea ce constituie fraudă la lege, motiv pentru care sancţiunea e suportată de toate părţile.
Soluţia instanţei de apel, de respingere a acţiunii, nu avut la bază dispoziţia F.P.S. de anulare a licitaţiei, ci, aşa cum s-a arătat, apărările pârâtelor cu privire la nulitatea absolută a acesteia. Nu a reţinut culpa reclamantei în neîndeplinirea obligaţiei de-a încheia în termen de 15 zile contractul, conform prevederilor HG nr. 634/1991, ci faptul că, în lipsa lui, nu i se poate recunoaşte un drept de proprietate asupra bunului ce solicită a fi predat.
Pentru motivele arătate, reţinându-se că Decizia pronunţată în cauză este legală, s-a respins, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC R. SRL Timişoara, împotriva deciziei nr. 1175 din 3 octombrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 5 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1334/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1348/2003. Comercial → |
|---|
