CSJ. Decizia nr. 1348/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1348/2003
Dosar nr. 1997/2001
Şedinţa publică din 5 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată secţiei comerciale a Tribunalului Bucureşti la data de 29 octombrie 1997, înregistrată la nr. 5609/1997, astfel cum a fost precizată, reclamanta Administraţia Pieţelor, sector 1 Bucureşti a chemat în judecată pârâtele S.C. D.E. S.R.L. şi I.C.L.U., solicitând obligarea acestora, în solidar, să-i plătească suma de 168.466.787 lei, reprezentând „taxele legale ale chiriei" pentru lipsa de folosinţă a terenului în suprafaţă de 118 mp, situat pe platoul P.M. şi a celui situat în P.H.B., şi să ridice construcţia amplasată pe acest teren în care îşi desfăşoară activitatea.
S.C. U. S.A. a formulat o întâmpinare prin care a solicitat anularea cererii de chemare în judecată, ca insuficient timbrată, şi a invocat excepţia inadmisibilităţii acestei cereri, motivat de faptul că I.C.L.U., cu care reclamanta înţelege să se judece, nu mai există şi, totodată, excepţia lipsei calităţii sale procesuale, apreciind că, pe fond, menţionata cerere este neîntemeiată .
Secţia comercială a Tribunalului Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 5957, pronunţată la data de 30 noiembrie 1999, în dosarul nr. 5609/1997, a respins excepţiile invocate, a admis, în parte, acţiunea reclamantei, formulată împotriva pârâtelor S.C. D.E. S.R.L. şi S.C. U. S.A., astfel cum a fost precizată, cu consecinţa obligării acestora, în solidar, să plătească reclamantei suma de 131.678.326 lei, reprezentând „contravaloare chirie", respingând „penalităţile".
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că excepţiile invocate sunt neîntemeiate întrucât, prin încheierea din 14 septembrie 1999, s-a stabilit că reclamanta este scutită de plata taxei de timbru, întrucât „terenul în discuţie" face parte din domeniul public şi se află în administrarea reclamantei care l-a închiriat pârâtei S.C. U. S.A., pentru care aceasta a plătit chirie până la data de 26 aprilie 1996, iar pe fond, a avut în vedere culpa comună a pârâtelor pentru neplata „taxelor-chiriilor" pentru acest imobil".
S.C. U. S.A. a formulat apel împotriva acestei hotărâri pe care a criticat-o, în principal, pentru încălcarea principiului disponibilităţii faţă de cadrul procesual fixat de reclamant cu privire la părţi şi obiect ca şi pentru greşita soluţionare a excepţiilor şi fondului cauzei, prin ignorarea probelor existente la dosarul cauzei şi dispoziţiilor legale incidente, invocând totodată nulitatea încheierilor şi procedurilor de citare pentru termenele de la 21 aprilie 1998 şi 27 octombrie 1998 şi următoarele, până la închiderea dezbaterilor şi rămânerea cauzei în pronunţare.
Secţia comercială a Curţii de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 3244, pronunţată la data de 14 noiembrie 2000, în dosarul nr. 1087/2000, a respins, ca nefondat, apelul S.C. U. S.A., cu motivarea că, în mod corect, instanţa de fond a respins excepţiile invocate de aceasta, reţinând că „terenul în discuţie" făcea parte din domeniul public şi se afla în administrarea reclamantei care l-a închiriat I.C.L.U., de la care apelanta a preluat activul şi pasivul, apreciind, pe fond, ca fiind legală şi temeinică soluţia acestei instanţe, întrucât S.C. U. S.A. nu a făcut dovada că a predat „terenul şi construcţia aferentă" intimatei pârâte S.C. D.E. S.R.L. şi nici că a reglementat situaţia acestui teren cu intimata reclamantă, care îl avea în administraţie, apreciind că susţinerile apelantei, referitoare la ineficienta timbrare a acţiunii şi nulitatea actelor de procedură, sunt contrazise de dovezile dosarului de fond.
Împotriva deciziei pronunţate în apel au formulat recurs atât apelanta pârâtă S.C. U. S.A., pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8, 9, 10 şi 11 C. proc. civ., în vigoare la data pronunţării hotărârii atacate şi redactării recursului, cât şi intimata pârâtă S.C. D.E. S.R.L., fără a arăta şi dezvolta motivele pe care îşi întemeiază această cerere.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, recurenta S.C. U. S.A. a arătat, în esenţă, că instanţa de apel nu a răspuns criticilor formulate prin cererea de apel legate de încălcarea de către instanţa de fond a principiului disponibilităţii; motivarea hotărârii este telegrafică şi „străină de obiectul cauzei"; hotărârea este dată cu încălcarea Legii nr. 27/1994, în lipsa unui contract de închiriere încheiat în formă scrisă, a Legii nr. 146/1997 şi a Legii nr. 189/1998, în conformitate cu care cererea reclamantei trebuia anulată, ca insuficient timbrată, şi că instanţa nu s-a pronunţat asupra înscrisurilor pe care aceasta le-a depus la dosar, din care rezultă că a înstrăinat construcţia metalică situată în P.H.B. şi nu mai foloseşte terenul din P.M..
Analizând criticile recurentei S.C. U. S.A., ce vizează incidenţa art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Curtea apreciază că acestea sunt întemeiate, aspect ce face de prisos examinarea celorlalte critici.
Se constată astfel, că motivarea soluţiei de respingere a apelului, argumentarea sumară fără referire la probele dosarului, se rezumă la preluarea considerentelor sentinţei şi nu răspunde criticilor şi susţinerilor apelantei.
Având în vedere că, potrivit art. 261 alin. (1), pct. 5 C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă „motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei ca şi pe cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, rezultă că neîndeplinirea acestei cerinţe echivalează, practic, cu o nepronunţare pe fondul cauzei.
Aşa fiind, reţinând incidenţa în cauză a prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 1, alin. (2), alin. (3) şi alin. 5, va admite recursul apelantei S.C. U. S.A., va casa Decizia atacată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe de apel spre rejudecare.
Cu toate că recurenta pârâtă S.C. D.E. S.R.L. a fost legal citată cu menţiunea depunerii taxei judiciare de timbru în cuantum de 4.272.849 lei, stabilită în considerarea valorii contestate, conform cerinţelor art. 2 alin. (1) lit. d), raportat la art. 11 alin. (1) teza 2 din Legea nr. 146/1997, modificată, şi taxa timbrului judiciar, în valoare de 50.000 lei, stabilită conform cerinţelor art. 3 alin. (2) din OG nr. 32/1995, modificată, aceasta nu a îndeplinit obligaţia timbrării cererii sale de recurs de care a fost încunoştinţată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru şi art. 9 alin. (2) din OG nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, Curtea va anula recursul acestei recurente, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta S.C. U. S.A. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 3244 din 14 noiembrie 2000, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Anulează recursul declarat de pârâta S.C. D.E. S.R.L. Caracal, împotriva aceleiaşi decizii, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1347/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1349/2003. Comercial → |
|---|
