CSJ. Decizia nr. 1403/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1403/2003
Dosar nr. 8454/2001
Şedinţa publică din 6 martie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Braşov, la 7 septembrie 1998, reclamantul P.M.Ghe., cetăţean german, prin procurist M.L. a chemat în judecată pârâţii M.D. şi SC M.D.M. SRL Braşov, solicitând obligarea acestora la plata sumelor de 92.020.800 lei, cota parte profit aferent anului 1997, 15.004.800 lei contravaloarea unor bunuri comune înstrăinate sau distruse şi 5.405.512 lei cheltuieli de judecată.
Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1090/C din 27 septembrie 2000, a respins acţiunea şi a obligat reclamantul să plătească pârâţilor 5.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut, din probele administrate, că, în anul 1993, reclamantul a obţinut calitatea de asociat la societatea pârâtă, pentru ca, la 30 aprilie 1998, să-şi cesioneze părţile sociale către M.I., în prezent, administrator al societăţii, pierzând calitatea de asociat, în condiţiile art. 197 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
Acţiunea reclamantului s-a întemeiat pe o expertiză extrajudiciară neînsuşită de partea adversă şi nu s-a făcut dovada realizării profitului pretins pentru anul 1997, în condiţiile stipulate în art. 67 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
Cu privire la bunurile pretinse, instanţa a reţinut că obligaţia de gestiune a activităţii revine administratorului, astfel încât acţiunea privind modul de lucru deficient sau fraudulos, nu poate fi intentată decât în numele societăţii, nu în numele unui acţionar şi, aplicând prevederile art. 137 C. proc. civ., a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.D.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 73/Ap din 15 februarie 2001, pronunţată în dosarul nr. 21/Ap/C/2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant, reţinând că nici în faţa instanţei de fond şi nici în apel, reclamantul nu a solicitat efectuarea unei expertize contabile judiciare şi nu a administrat nici o probă cu privire la realitatea împrejurărilor pretinse prin acţiune, referitor la încasări înregistrate în contabilitate, distrugerea ori înstrăinarea unor bunuri din patrimoniul societăţii de către administratorul acesteia.
Bilanţul contabil al societăţii pârâte, din care rezultă că aceasta nu a avut profit, nu a fost combătut prin nici o probă, iar expertiza contabilă extrajudiciară, neînsuşită de partea adversă, nu poate fi luată în considerare.
Decizia pronunţată de instanţa de apel a fost atacată cu recurs de reclamant prin procuristul său L.M., care susţine că expertiza extrajudiciară efectuată este recunoscută de administratorul societăţii pârâte, iar dovezile de înstrăinare sau distrugere a bunurilor au fost dovedite cu înscrisuri şi recunoaştere la interogator.
Mai susţine recurentul că instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, reţinând că societatea nu a avut profit în anul 1997, deoarece societatea nu a înregistrat încasările din anii anteriori.
Recursul declarat de reclamant, nu este fondat.
Atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel au reţinut corect, faptul că reclamantul nu a făcut dovada pretenţiilor sale.
Într-adevăr, din nici o probă nu rezultă că raportul de expertiză întocmit de expertul contabil T.G., a fost cunoscut şi însuşit de societatea pârâtă; nu rezultă că bilanţul contabil al societăţii ar fi fost legal contestat de reclamant, care avea, în calitate de acţionar, posibilităţile de control conferite de Legea nr. 31/1990 şi nici faptul că reclamantul a solicitat în condiţiile art. 150 din aceeaşi lege promovarea acţiunii în răspundere contra administratorului.
Aşa fiind, recursul declarat de reclamant urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul P.M.Gh., prin mandatar L.M. împotriva deciziei nr. 73/Ap din 15 februarie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 6 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1400/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 398/2003. Comercial → |
|---|
