CSJ. Decizia nr. 1391/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1391/2003
Dosar nr. 5652/2001
Şedinţa publică din 6 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău, la data de 19 iulie 200, reclamanta SC L.C. SRL, a chemat în judecată pârâta SC D.S. SRL, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 23.601.885 lei, reprezentând preţ neachitat la scadenţă şi 13.915.986 lei daune moratorii, reprezentând dobândă legală.
Tribunalul Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 979, pronunţată la 25 octombrie 2000, a admis acţiunea modificată a reclamantei, care a renunţat la plata preţului şi a majorat cuantumul dobânzilor la 16.703.222 lei, obligând societatea pârâtă, la 16.703.222 lei dobândă comercială şi 2.926.073 lei cheltuieli de judecată.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de pârâta SC D.S. SRL Bacău, a fost admis de Curtea de Apel Bacău, care, prin Decizia nr. 210, pronunţată, la 5 aprilie 2001, în dosarul nr. 718/2001 al secţiei comerciale şi de contencios administrativ, a schimbat în parte sentinţa, a respins, ca nefondat, capătul de cerere cu privire la dobândă şi cheltuieli de judecată şi a obligat apelanta-pârâtă către intimată la plata sumei de 690.628 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru şi 30.000 lei timbru judiciar.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a apreciat că, prin comenzile urmate de executare, reclamanta a livrat pârâtei, în perioada 30 octombrie 1998 – 30 aprilie 1999, produse şi componente electronice.
Prin factura nr. A90992 din 30 aprilie 1999, intimata-reclamantă a livrat pârâtei-apelante două calculatoare, o imprimantă, cablu imprimantă şi un scaner color în valoare totală de 35.079.729 lei.
În urma unei compensări a datoriilor reciproce efectuată la 20 iulie 1999, apelantei i-a revenit obligaţia plăţii unei diferenţe de preţ, în sumă de 23.601.886 lei.
Reclamanta nu a făcut dovada termenului scadent de plată, aşa cum a fost pretins (7 zile de la primirea mărfii) pentru a pretinde dobânzi comerciale aferente perioadei 7 mai 1999 – 1 septembrie 1999 (data plăţii facturii).
În lipsa termenului de plată, dobânzile sunt datorate numai de la data punerii în întârziere fie prin notificare, fie prin chemarea în judecată a datornicului.
În speţă, apelanta nu datorează însă, dobânzi nici de la data chemării în judecată, deoarece, prin faxul din 7 august 2000, emis de intimata-reclamantă, părţile au prefigurat o soluţionare amiabilă a litigiului.
Împotriva deciziei pronunţată de instanţa de apel, societatea reclamantă a declarat recurs.
Invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-reclamantă critică soluţia instanţei de apel pentru ignorarea prevederilor art. 1 C. com. şi art. 1362 C. civ., care statuează că, în situaţia în care părţile nu au prevăzut alt termen de plată, cumpărătorul este dator a plăti la locul şi la timpul în care se face predarea lucrului.
În lipsa clauzei contractuale privind termenul de plată, primează dispoziţia art. 1362 C. civ., astfel încât pârâta datorează dobânda prevăzută de art. 43 C. com. din ziua livrării.
Împrejurarea că între părţi s-a prefigurat o înţelegere, nu este relevantă, întrucât propunerea de înţelegere nefinalizată nu poate produce efecte juridice.
Recursul declarat de reclamantă este fondat.
Într-adevăr, în lipsa clauzei contractuale privind termenul de plată, în materie comercială sunt aplicabile prevederile art. 1362 C. civ., potrivit prevederilor art. 1 C. com.
În aceste împrejurări, aşa cum corect a stabilit instanţa de fond, prevederile art. 43 C. com. devin aplicabile, iar proiectele de convenţie pentru stingerea litigiului, nefinalizate, nu pot produce efecte juridice.
Termenul de plată, în lipsa convenţiei părţilor, nu este la latitudinea debitorului ei, este cel prevăzut de art. 1362 C. civ.
Pentru aceste considerente, Decizia nr. 210, pronunţată, la 5 septembrie 2001, de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, urmează să fie modificată, în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă împotriva sentinţei nr. 979 din 25 octombrie 2000 a Tribunalului Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC L.C. SRL Bistriţa împotriva deciziei nr. 210 din 5 aprilie 2001 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică Decizia recurată.
Respinge apelul declarat de pârâta SC D.S. SRL Bacău împotriva sentinţei nr. 979 din 25 octombrie 2000 a Tribunalului Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 6 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 90/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2917/2003. Comercial → |
|---|
