CSJ. Decizia nr. 1480/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1480/2003
Dosar nr. 8299/2001
Şedinţa publică din 11 martie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Maramureş, la 19 mai 1999, reclamanta S.C. C.B. S.R.L., reprezentată prin administrator P.E., în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Baia Mare a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 170.000.000 lei, reprezentând investiţii efectuate la spaţiul aflat în proprietatea pârâtei, situat în Baia Mare, să constate existenţa unui drept de retenţie, conform art. 1444 C. civ., asupra spaţiului, cu cheltuieli de judecată aferente.
Judecătoria Maramureş, prin sentinţa civilă nr. 3426 din 21 iunie 1999, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.
Tribunalul Maramureş, secţia comercială, prin sentinţa nr. 852 din 12 octombrie 2000, a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 84.359.000 lei cu titlu de despăgubiri şi 3.735.000 lei cheltuieli de judecată.
În pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamanta a deţinut cu titlu de închiriere un spaţiu proprietatea pârâtei, căruia i-a adus îmbunătăţiri cu acordul locatorului şi a căror contravaloare este refuzată la plată de către pârâtă, deşi reclamanta a evacuat spaţiul comercial.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel pârâta Primăria Municipiului Baia Mare, susţinând, în motivele de apel, că îmbunătăţirile au fost efectuate de ea în perioada 1989-1999, iar cele efectuate de reclamantă au constituit obligaţia locatarului.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia nr. 724 din 21 iunie 2001, a respins apelul, ca nefondat, reţinând, în esenţă, că lucrările de îmbunătăţire a spaţiului au fost efectuate de reclamantă cu acordul pârâtei, acestea ducând, totodată, la suma de 84.359.000 lei, sumă stabilită prin expertiza efectuată în cauză.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Primăria Municipiului Baia Mare, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Criticile formulate de pârâtă se circumscriu dispoziţiilor art. 304.9 C. proc. civ. şi vizează următoarele aspecte:
În plan procesual sunt invocate următoarele excepţii :
- excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei S.C. C.B. S.R.L. care a fost declarată în stare de faliment la momentul introducerii acţiunii ;
- excepţia lipsei capacităţii procesuale şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Baia Mare.
În fondul cererii, pârâta arată faptul că, în ceea ce priveşte concluziile raportului de expertiză, instanţa de apel nu menţionează hotărârea instanţei de fond.
În fondul cererii, pârâta arată, referindu-se la raportul de expertiză efectuat în cauză, că instanţa de apel, menţinând hotărârea instanţei de fond, a dat o greşită interpretare concluziilor expertului, în sensul în care trebuia reţinut că reparaţiile efectuate de chiriaş sunt reparaţii locative şi cad în sarcina locatarului.
Curtea, analizând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este neîntemeiat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Referitor la excepţiile lipsei capacităţii procesuale a reclamantei şi a lipsei calităţii procesuale active a acesteia sunt de reţinut următoarele aspecte:
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 252 din 19 aprilie 1999, în baza art. 117 din Legea nr. 64/1995, a dispus închiderea procedurii falimentului pornită împotriva debitoarei S.C. C.B. S.R.L. Baia Mare de către creditoarea S.C. E. S.A. Baia Mare.
Recursul declarat împotriva acestei sentinţe a fost perimat din oficiu, prin Decizia nr. 244 din 9 mai 2000.
Se constată, aşadar, că la data promovării acţiunii, reclamanta S.C. C.B. S.R.L. Baia Mare avea capacitatea procesuală, respectiv, atât aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii în plan procesual, dobândită de la data înregistrării sale ca persoană juridică (capacitate procesuală de folosinţă), cât şi aptitudinea de a-şi valorifica singură drepturile procedurale şi de a-şi îndeplini singură obligaţiile procedurale (capacitate procesuală de exerciţiu).
Se reţine, totodată, existenţa unei identităţi între persoana reclamantei şi titularul dreptului reclamat, reclamanta justificându-şi calitatea procesuală activă prin indicarea obiectului şi temeiului cererii sale, a motivelor de fapt şi de drept pe care sprijină fiecare capăt de cerere.
Referitor la cea de-a doua serie de excepţii invocate, cea a lipsei capacităţii procesuale a pârâtei, Primăria Municipiului Baia Mare, şi cea a lipsei calităţii procesuale pasive a acesteia, se constată netemeinicia acestora în raport de dispoziţiile art. 4 şi 44 lit. f) din Legea nr. 69 din 26 noiembrie 1999, privind administraţia publică locală, în vigoare la data introducerii acţiunii şi de temeiul cererii de chemare în judecată.
În ceea ce priveşte fondul cererii de recurs, se constată corecta apreciere, dată de ambele instanţe, concluziilor raportului de expertiză efectuat şi întregului material probatoriu administrat în cauză, fiind luate în considerare numai acele lucrări efectuate de reclamantă cu acordul pârâtei, conform contractului (anexa IV) şi H. C.M. nr. 860 din 13 iulie 1973.
În considerarea celor ce preced, Curtea, constatând temeinicia şi legalitatea deciziei recurate, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria Baia Mare prin primar, împotriva deciziei nr. 724 din 21 iunie 2001 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1478/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1484/2003. Comercial → |
|---|
