CSJ. Decizia nr. 150/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 150/2003
Dosar nr. 6913/2001
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1556 din 2000, Tribunalul Braşov a respins cererea formulată de reclamanta D.G.A.A. Suceava, privind obligarea pârâtei, societatea agricolă B. Rădăuţi, la plata sumei de 819.000 lei cu titlu de daune şi 7.611.000 lei, penalităţi de întârziere de 0,25%.
S-a reţinut că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 116/1996, pârâta a beneficiat de despăgubiri pentru calamităţi, reclamanta a achitat suma de 16.819.000 lei, prin banca finanţatoare, B.C.R. S-a reţinut că raportul de expertiză, întocmit de expertul C.Gh., menţionează că suma plătită către pârâtă, în valoare de 28.185.000 lei, a fost în conformitate cu Legea nr. 116/1996 şi OUG nr. 90/1997.
În sfârşit, s-a arătat că pârâta nu se află în culpă şi nu e vorba de o plată dublă sau de o sumă încasată nelegal, întrucât paguba suferită a fost mai mare.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 178/A din 25 aprilie 2001, a admis apelul reclamantei, a schimbat sentinţa, în sensul că a admis, în parte, acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 16.819.000 lei cu titlu de daune.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel şi-a argumentat soluţia pe expertiza contabilă din 11 ianuarie 2000, potrivit cu care pârâta a beneficiat ilegal, de două ori, de prevederile Legii nr. 116/1996 şi OUG nr. 90/1997, cu suma de 16.819.000 lei, prin preluare de către bancă la datoria publică, confirmată cu adresa nr. 104/1998 şi prin Ordinul de plată nr. 4056/1996, situaţie în care, în temeiul art. 41 din OG nr. 90/1997, aceasta a fost obligată la plata sumei sus menţionate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, susţinând că, în mod greşit, s-a admis acţiunea reclamantei, întrucât, la data apariţiei OG nr. 90/1997, societatea îşi achitase creditul şi dobânzile aferente.
Susţine ca această împrejurare este confirmată şi de expertiza întocmită de expert C.Gh., în care se menţionează că suma plătită societăţii, în valoare de 28.185.000 lei, a fost în conformitate cu Legea nr. 116/1996 şi OUG nr. 90/1997, şi că nu e vorba de o plată dublă sau de o sumă încasată nelegal.
Recursul nu este fondat.
Instanţa de apel a făcut o analiză minuţioasă a probelor administrate în cauză şi a reţinut, în mod corect, că pârâta datorează reclamantei, conform art. 41 din OG nr. 90/1997, suma de 16.819.000 lei.
Astfel, concluziile expertizei contabile, din 11 ianuarie 2000, scot în evidenţă că societatea pârâtă a beneficiat ilegal, de două ori, de prevederile Legii nr. 116/1996 şi OUG nr. 90/1997, cu suma de 16.819.000 lei, respectiv, odată, prin preluarea de către bancă la datoria publică, confirmată cu adresa nr. 104 din 7 ianuarie 1996, şi a doua oară, prin virament, conform O.P. nr. 4056/1996 emis de intimată.
Aceeaşi împrejurare este confirmată şi prin procesul-verbal din 30 iunie 1998, întocmit de Direcţia de Control Financiar Suceava a Curţii de Conturi, potrivit căruia unele persoane fizice şi juridice au beneficiat de două ori de prevederile Legii nr. 116/1996 şi că se impune ca sumele încasate necuvenit să fie restituite la stat, situaţie în care se află şi pârâta.
Susţinerile pârâtei, cu privire la neacoperirea prejudiciului cauzat, chiar în urma plăţii efectuate de reclamantă, şi prin preluarea la datoria publică a sumei în litigiu, sunt nefondate, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 1 şi 6 din Legea nr. 116/1996, despăgubirile pentru acoperirea pagubelor, înregistrate ca urmare a calamităţilor naturale produse în anul agricol 1995 – 1996, la nivelul de ţară, au fost în limita sumei de 500.000.000 lei.
Aşadar, Legea nr. 116/1996 nu prevede obligarea suportării integrale a prejudiciului cauzat producătorilor agricoli în anul agricol 1995/1996, ci în limita sumei alocate de stat.
În consecinţă, faţă de considerentele expuse, Curtea constată că Decizia atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care, în conformitate cu art. 318, coroborat cu art. 296 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de societatea pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta, societatea agricolă B. Rădăuţi, împotriva deciziei nr. 178 din 25 aprilie 2001 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1497/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1500/2003. Comercial → |
|---|
