CSJ. Decizia nr. 1508/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1508/2003
Dosar nr. 1939/2002
Şedinţa publică din 11 martie 2003
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 29 ianuarie 1994, reclamanta SC G. SA Mangalia a chemat în judecată pe pârâta SC P.S. SRL Mangalia, pentru a fi obligată la plata sumei de 18.128.551 lei, reprezentând contravaloare chirie spaţiu, precum şi evacuarea acesteia cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 220 din 1 februarie 2000, Tribunalul Constanţa a admis în parte acţiunea reclamantei, a obligat pe pârâtă la plata sumei de 26.347.507 lei chirie, respingând ca prescrisă suma de 1.233.845 lei, precum şi cererea de evacuare, cu cheltuieli de judecată în sumă de 1.795.905 lei.
Curtea de apel Constanţa, prin Decizia civilă nr. 573 din 4 septembrie 2000, a respins apelurile reclamantei şi pârâtei, ca nefondate.
Prin Decizia civilă nr. 5015 din 12 iulie 2002, Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, a respins ca nefondat, apelul reclamantei şi ca tardiv, apelul pârâtei.
În contra acestei din urmă hotărâri judecătoreşti, pârâta a formulat o contestaţie în anulare, susţinând , în esenţă, că, în mod greşit, a fost respins ca tardiv recursul său.
În legătură cu contestaţia în anulare de faţă, se reţin următoarele:
Potrivit prevederilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis, din greşeală, să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, prin care se urmăreşte anularea unei hotărâri definitive, dacă, la pronunţarea ei, nu s-au observat neregularităţile actelor de procedură ori dacă soluţia este rezultatul unei erori materiale evidente (art. 317 şi 318 C. proc. civ.).
Prevederea cuprinsă în art. 318 Cod C. proc. civ., potrivit căreia o hotărâre dată în recurs poate fi retractată dacă a fost rezultatul unei greşeli materiale, se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, cu respingerea greşită a unui recurs tardiv, anularea greşită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate şi altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Prin urmare, greşelile instanţei de recurs, care pot deschide calea contestaţiei în anulare, sunt greşeli de fapt şi nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispoziţiilor legale.
În speţă, se constată că dispozitivul deciziei nr. 573 din 4 septembrie 2000, atacată cu recurs, a fost comunicat la data de 10 septembrie 2000, iar cererea de recurs a fost formulată de pârâta la data de 29 septembrie 2000, aşa cum se confirmă şi prin certificatul Curţii de Apel Constanţa, care arată că pârâta SC U.P. SRL a declarat recurs la 29 septembrie 2000, deci, cu depăşirea termenului legal, prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Rezultă deci, că, în soluţionarea recursului pârâtei, ce corect a fost privit ca tardiv declarat, nu s-a strecurat nici o eroare materială, în sensul dispoziţiilor legale cuprinse de art. 317 şi 318 C. proc. civ.
Astfel, contestaţia în anulare de faţă va fi primită ca nefondată şi va fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anularea deciziei nr. 5015 din 12 iulie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, formulată de contestatoarea SC U.P. SRL, prin procurator C.N.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 11 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1506/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1510/2003. Comercial → |
|---|
