CSJ. Decizia nr. 1548/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia Nr.1548/2003DOSAR Nr.1518/2002
Şedinţa publică din 12 martie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S.(succesoare a FonduluiProprietăţii de Stat Bucureşti) împotriva deciziei nr.15 din 18 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bacău- Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal au lipsit părţile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a referit de către magistratul asistent că recurenta reclamantă este scutită de plata taxei de timbru potrivit art.17 din Legea nr.146/1997, cum a fostmodificată şi completată, iar în conformitate cuprevederile art.242 alin.2 Cod procedură civilă a solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea constatănd că nu mai sunt cereri prealabile şi cauza se află în stare de judecată, o reţine în vederea soluţionării.
CURTE.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea transmisă prin poştă la data de 19 martie 1999, reclamanta F.P.S.Bucureşti a chemat în judecată pârâta SC"U."SA , Piatra Neamţ, pentru a fi obligată la plata sumei de 89.856.279 lei, din care 38.994.416 lei reprezentând dividendepentru exerciţiulfinanciar al anului 1995 şi 50.861.863 lei cu titlu dauneinterese moratorii aferente dividendelor neachitate, calculatela niveluldobânzilor bonificate de B.R.D.la depozitele constituitede persoanele juridice pe termen de 1 an. De asemenea,reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la 6.710.651 lei cheltuieli de judecată, respectiv 6.680.051 lei taxă judiciară de timbru şi 30.000 lei timbru judiciar.
Tribunalul Neamţ- Secţia comercială, prinsentinţa nr.1895 din 17 iunie 1999, a respinsacţiunea reclamantei ca fiind fără obiect în ceea ce priveşte plata dividendelor şi ca neîntemeiată cu privire laplata daunelor moratorii provenite din dobândala vedere.
Reclamanta F.P.S. a declarat apel împotrivasentinţei instanţei de fond, sub aspectul neacordării daunelor interese moratorii, precum şi referitor la plata cheltuielilor dejudecată în sumă de 4.839.252 lei reprezentând 4.809.252 lei taxă timbru şi 30.000 lei timbru judiciar.
Curtea de apel Bacău- Secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr.59 din 8 februarie 2000, a respins ca nefondat apelul reclamantei împotriva sentinţei nr.1895 /1999 a Tribunalului Bacău.
Curtea Supremă de Justiţie- Secţia comercială, prin Decizia nr.1843 din 23martie 2001, a admis recursul reclamantei A.P.A.P.S(fost Fondul Proprietăţii de Stat) împotriva deciziei nr.59/2000 a Curţii de Apel Bacău şi a casat Decizia atacată, trimiţând cauza spre soluţionare aceleiaşi instanţe.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs areţinut următoarele:
Odată cu aprobareabilanţului contabil, obligaţia deplată a dividendelor devine exigibilă, iar potrivit art.43 din Codul comercial, cererea reclamantei de obligare apârâtei la plata daunelor moratorii datorită întârzierii în executarea obligaţiei de plată este, în principiu, întemeiată.
În ceea ce priveşte modalitatea de calcul a daunelor nu s-au administrat probe care să ateste că A.P.A.P.S. estetitulara unor conturi care îndeplinesc cerinţele impuse de B.R.D. în vederea acordării unor asemenea dobânzi. Administrarea unorasemeneadovezi se impuneacu atât mai mult cu cât statutul juridic al reclamantei nu este de natură a facilita constituirea unorconturi bancare de tipul celor menţionate.
În subsidiar rămâne în discuţie şi posibilitatea casolicitarea reclamantei să fie analizată în raport cu altecriterii de calcul a dobânzii, ipoteză care necesită de asemenea administrarea unor probe suplimentare.
Curtea de apel Bacău- Secţia comercială şi de contencios administrativ rejudecând apelul, după casare, prin Decizia nr.15 din 18 aprilie2002 a admis apelul reclamantei împotrivasentinţei nr.1895/1999 a tribunalului în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 11.340.784 lei cu titlu daune interese moratorii şi a respins ca neîntemeiată cererea privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor dejudecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Potrivit art.43 din Codul comercial pârâta datoreazădobânda de dreptcare curge de la data de 29 martie 1996 ,când obligaţia de plată a dividendelor a devenit exigibilă.
Întrucât suma datorată (dividendele) a fost achitată la data de 29 martie 1999, pârâta datorează reclamantei sumade 11.340.784 lei, cu titlu de daune, calculate la suma de 38.994.416 lei, în funcţie de dobânda la vedere practicată de B.R.D. în perioada 29 martie 1996- 29 martie 1999.
În ceea ce priveşte solicitareareclamantei de a se acorda daune moratorii calculate în raport cu dobânda bonificată de B.R.D. la depoziteleconstituite de persoane juridice pe termen de 1 an s-a reţinut că problema a fostrezolvată de instanţa de recurs cu caracter obligatoriu în sensul că statutul juridic al reclamantei nu este de natură a facilita constituirea unor conturi bancarecare să justificeacordarea dobânzii respective.
Având în vedere art.17 din Legea 146/1997, cum a fost modificat prin Ordonanţa Guvernului nr.30/1999, s-areţinut că este neîntemeiată cererea referitoare la platacheltuielilor de judecată.
Împotriva deciziei nr.15/2002 a Curţii de apel Bacău,reclamanta a declarat recurs , invocând că hotărârea s-adat cu aplicarea greşită a legii şi a solicitat obligareapârâtei la 50.861.863 lei cu titlu de daune interese moratorii şi 4.839.252 lei cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată, în esenţă, următoarele:
Opţiunea ,privind forma de depunere la bancă a sumelor de bani aparţine creditorului, în speţă F.P.S.
Potrivit art.26 lit.a din Legea nr.58/1991 veniturile F.P:S. se vor folosi pentru depunerea în conturi purtătoare dedobânzi, iar în conformitate cu art.5 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.88/1997, modificată şi completată, bugetul se formează integral dinveniturile rezultate ca urmare a privatizăriisocietăţilor comerciale, din dividende şi dobânzile aferente disponibilităţilor sale băneşti. Aşadar, legea obligăla depunerea sumelorîncasate în conturipurtătoare de dobânzi şi s-a dovedit cu adresa B.R.D. anexată, că F.P.S. a avutîn perioada1993-1999 un cont colector a dividendelor, deschis la Sucursala Municipiului Bucureşti a B.R.D.
În ceea ce priveşte respingerea capătului de cerere referitor la cheltuieli de judecată, în mod eronat nu s-aavut în vedere că timbrareacererii era întemeiată, cu atât mai mult că, instanţa de fond i-a pus în vederesă timbreze, iar la data introducerii acţiunii, în martie 1999, încă nu apăruse Legea nr.99/1999 prin care F.P.S. este definit ca instituţie publică. De asemenea, data la care Ministerul Finanţelor şi Ministerul Justiţiei i-a comunicat că dividendele se încadrează în noţiunea devenituri publice estedupă dataintroducerii acţiunii.
Recursul este nefondat.
Referitor la neacordarea daunelor interese moratorii în raport cu nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen deun an, curtea reţine că recurenta reclamantă nu a administrat probe care să ateste că este titulara unor depozite pe termen de un an la B.R.D.Acordarea unorasemenea dobânzi este admisibilă numai în condiţiileexistenţei unui contract de depozit.
Adresa B.R.D.- S.M.B. către A.P.A.P.S., invocată de recurenta reclamantă, nu confirmă că aceastaera titulara unui contract de depozit, ci că a avut deschis la bancă un cont de colectare a dividendelor.
În lipsa unor dovezi care să ateste că recurentareclamantă era titulara unui contract de dpozit, în conformitate cu prevederile art.43 din Codul comercial, se poateacorda numai dobânzile pentru sumele existente în contul curent şi anume dobânda la vedere practicată debanca care o deserveşte.
Referitor la neacordarea cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de timbru şi timbru judiciar, efectuatela instanţa de fond, curtea constată că şi acestmotiv de recurs este neîntemeiat.
Potrivit art.5 alin.1 şi art.9 alin.1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.88/1997, nemodificate la data introducerii acţiunii (19 martie 1999) prin Legea nr.99 din 26 mai 1999, F.P.S. era definit ca o instituţie de interes public, iar veniturile obţinute şi încasate din dividende se vărsau la bugetul de stat, după deducerea cheltuielilor prevăzute în bugetul de venituri şicheltuieli.
De asemenea, în art.1 din anexa nr.2 privind regulamentul de organizare şi funcţionare a F.P.S., aprobat prin HG nr. 55/1998, în vigoare la data introducerii acţiunii, F.P:S. era definit ca instituţie de interes public, cu personalitate juridică. Natura juridică de instituţie publică a F.P.S. şi obligaţia de a vărsa dividendele la bugetul de stat, după deducerea cheltuielilor prevăzute în buget este prevăzută, în continuare şi de Legea nr.99/1999 privind unelemăsuri pentru accelerarea reformei economice. Ca atare, acţiunea reclamantei, inclusiv căile de atac erau scutite de taxa judiciară de timbru în condiţiile art.17 din Legeanr.146/1997, astfel cum a fost modificată şi completată.
Cu toate acestea, reclamanta prin acţiune a precizatcă timbrează acţiunea cu 6.680.651 lei taxă judiciară de timbru, pe care o va achita până la primul termende judecată.
Nici la primul termen de judecată din 26 aprilie 1999 de la instanţa de fond nu a contestat taxa de timbru, ci a achitat-o cu Ordinul de plată nr.7542 din 16 aprilie 1999, aşa cum a fost citată de către instanţă. Abia în apelul declarat împotriva sentinţei nr.1895/1999 a Tribunalului Neamţ invocă că beneficiază de prevederile art.17 din Legea nr.146/1997.
Or, în conformitate cu prevederilor art.18 alin.2 din Legea nr.146/1997 coroborat cu art.24 alin.4 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, aprobate prin Ordinul nr.2214/1997 al ministrului de stat, ministrul justiţiei, ca şi în art.29 alin.4 din Normele metodologice, din Ordinul nr.760/C/1999, emis de aceleaşi organe, care au încetat normele precedente, reclamanta putea să depună contestaţiela instanţa judecătorească care a dispus încadrarea în tariful taxelor judiciarede timbru, în termen de 15 zile de la data comunicării sumei datorate, respectiv 31 martie 1999 (fila 12dosar nr.1207/1999 al Tribunalului Neamţ.
Sub acest aspect, reclamanta deşi este în culpă, întrucât nu a formulatcontestaţie împotriva taxei de timbru, invocă greşeala instanţei de fond în scopul obligării intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa de timbru şi timbrujudiciar depuse la instanţa de fond.
Faţă de cele arătate, curtea reţine că hotărârea instanţei de apel este temeinică şi legală şi nefiind îndeplinitecondiţiile art.304 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S.Bucureşti împotriva deciziei nr.15 din 18 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bacău- Secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1546/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 155/2003. Comercial → |
|---|
