CSJ. Decizia nr. 1544/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1544/2003
Dosar nr. 8634/2001
Şedinţa publică din 12 martie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 3 ianuarie 2001, reclamanta S.I.F. Transilvania SA, cu sediul în Braşov, a solicitat obligarea pârâtei SC S. SA Târgu Mureş la plata sumei de 10.353.300 lei, reprezentând actualizare cuantum dividende cu indicele de inflaţie, precum şi la 2.230.268 lei rata dobânzii la conturile curente, cu cheltuieli de judecată.
A solicitat, totodată, instituirea unei popriri asigurătorii asupra contului pârâtei deschis la B.C.R. SA, sucursala Mureş, iar, în subsidiar, instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile ale pârâtei.
Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 147 din 17 februarie 2001 a admis, în parte, acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta la plata sumei de 10.353.300 lei, reprezentând daune constând în rata inflaţiei şi la 876.264 lei cheltuieli de judecată; s-au respins restul pretenţiilor formulate de reclamantă.
Prin Decizia nr. 250 din 17 mai 2001 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a respins apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că reclamantei i se cuvin daunele interese moratorii sub forma actualizării debitului, conform ratei inflaţiei.
În ceea ce priveşte dobânzile bancare, nu sunt îndeplinite prevederile art. 1086 C. civ., iar, pe de altă parte, dacă s-ar acorda, s-ar realiza o dublă reparaţie pentru aceeaşi abatere.
În termen legal reclamanta S.I.F. Transilvania SA, cu sediul în Braşov, a declarat recurs împotriva acestei decizii în temeiul art. 304 punctele 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând că este nelegală şi netemeinică.
A arătat recurenta că, în mod greşit, instanţele nu au admis capătul de cerere privind dobânda de 10% acordată de B.C.R. la conturile curente deoarece dividendele sunt datorii comerciale, ce trebuie achitate fără întârziere, faţă de prevederile art. 43 C. com., iar daunele interese moratorii sunt despăgubiri în bani, ce reprezintă echivalentul prejudiciului provocat prin întârzierea executării obligaţiei. Că acordarea de dobânzi este justificată în temeiul art. 1084 C. civ.
Examinând recursul declarat de reclamantă, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.
Din actele dosarului rezultă că, la 31 decembrie 1998, Adunarea Generală a Acţionarilor din cadrul societăţii intimate a aprobat bilanţul contabil, iar recurentei, în calitate de acţionar, i s-a distribuit suma de 54.432.000 lei cu titlu de dividende aferente anului 1998.
Deşi intimata a fost somată nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a dividendelor la data scadenţei acestora şi recurenta a pretins actualizarea lor în raport de indicele de inflaţie, conform Buletinului de Preţuri al Comisiei Naţionale pentru Statistică.
Daunele interese compensatorii se acordă pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor, în speţă, plata dividendelor şi ele trebuie să reprezinte echivalentul bănesc al reparării integrale a prejudiciului cauzat creditorului.
Scăderea puterii de cumpărare a leului datorită inflaţiei şi întârzierea plăţilor are ca urmare producerea unui prejudiciu în patrimoniul creditorului, aşa că, în mod corect, ambele instanţe au obligat pe intimata-pârâtă la plata sumei datorate actualizate cu indicele de inflaţiei, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 1084 C. civ., creditorul este îndreptăţit a pretinde repararea pierderii suferite, deci suma datorată, cât şi beneficiul de care a fost lipsit.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind acordarea dobânzii la suma solicitată de reclamanta cu titlu de dividende, în mod corect, ambele instanţe au respins pretenţiile acesteia.
Reclamanta a pretins în acţiune obligarea pârâtei la plata sumei de 2.230.268 lei, reprezentând rata dobânzii la conturile curente pe perioada 4 aprilie 1999 - 31 ianuarie 2000 acordate de B.C.R. SA.
Problema de drept, invocată de recurentă, este cea a dobânzii în materie comercială reglementată de art. 43 C. com., prin derogare de la normele dreptului civil.
Potrivit acestui text de lege, datoriile comerciale, lichide şi plătibile în bani, produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile.
Astfel, cuantumul dobânzii comerciale se stabileşte de lege în afara cazului când părţile au stipulat o sumă mai mare, dar în limitele legilor speciale.
Părţile din litigiul dedus judecăţii nu au stipulat un cuantum al dobânzii care, deşi curge de drept, trebuia determinat, iar, pe de altă parte, reclamanta nu a solicitat dobânda legală, ci o dobândă bancară, care, dacă s-ar acorda, s-ar fi eludat natura contractuală acestei dobânzi.
Aşa fiind, recurenta a dat o interpretare proprie dispoziţiilor art. 43 C. com. atunci când a susţinut că, în cazul neexecutării obligaţiilor băneşti de natură comercială, creditorul are dreptul la dobânda pe care ar fi încasat-o dacă banii se aflau în depozit.
Pe de altă parte, în mod corect instanţa de apel a reţinut că, dacă s-ar acorda reclamantei, pe lângă actualizarea debitului în raport de rata inflaţiei, şi dobânda bancară pretinsă de aceasta, pârâta ar fi obligată la o dublă sancţiune pentru aceeaşi faptă, constând în plata cu întârziere a dividendelor datorate de aceasta.
Faţă de toate aceste considerente, Curtea constată că Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică.
Aşa fiind, urmează ca, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. Transilvania SA Braşov, împotriva deciziei nr. 250 din 17 mai 2001 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 154/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1546/2003. Comercial → |
|---|
