CSJ. Decizia nr. 1572/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1572/2003
Dosar nr. 5513/2001
Şedinţa publică din 13 martie 2003
Deliberând asupra recursului de faţă,
Prin cererea înregistrată sub nr. 2288 din 20 aprilie 1999, reclamantul Fondul Proprietăţii de Stat Bucureşti, a solicitat obligarea pârâtei, SC D.E. SA Deva, la plata sumelor de 311.096.784 lei, reprezentând dividende pe anul 1995; 415.308.239 lei daune moratorii, calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele pe 1 an şi 15.530.000 lei cheltuieli de judecată.
Motivându-şi acţiunea, reclamanta arată că pârâta îi datora dividende, în baza Legii nr. 31/1990 şi, întrucât nu le-a achitat, urmează să plătească şi daune moratorii.
Tribunalul Hunedoara, prin sentinţa civilă nr. 164 din 25 februarie 2000, a admis în parte acţiunea, a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 311.096.784 lei, reprezentând dividende, 262.315.275 lei dobânzi şi la 13.999.120 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că pârâta datora dividende pe anul 1995, în sumă de 314.288.976 lei, din care a achitat 3.192.192 lei şi mai are de achitat 311.096.784 lei.
A fost înlăturată apărarea pârâtei că debitul ar trebui diminuat cu suma de 14.755.644 lei, sumă datorată managerului, cu motivarea că, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 66/1993, cota de profit cuvenită managerului se plăteşte de către societate.
În privinţa daunelor moratorii s-au aplicat dispoziţiile art. 1988 C. civ. şi art. 43 C. com., calculându-se dobânzile la nivelul ratei de scont a B.N.R.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamanta, A.P.A.P.S,. cât şi pârâta.
Reclamanta solicită admiterea în totalitate, susţinând că i se cuvin dobânzile la nivelul celor bonificate de B.R.D. la depozitele pe 1 an.
Pârâta critică sentinţa de fond, arătând că, în mod greşit, s-a considerat că se datorează dividende, întrucât hotărârea A.G.A. nu a fost publicată în Monitorul Oficial, iar, la data promovării acţiunii, pârâta nu avea beneficii, ci înregistra pierderi.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia nr. 207 din 23 martie 2001, a admis apelul pârâtei, a schimbat sentinţa în totalitate şi a respins acţiunea.
Apelul reclamantei a fost respins ca tardiv motivat.
S-a reţinut că acţiunea reclamantei este prescrisă, fiind introdusă la 20 aprilie 1999, iar dreptul la acţiune a luat naştere la 18 aprilie 1996, când s-a aprobat hotărârea de repartizare a profitului net pe anul 1995.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că, potrivit art. 16 din Decretul nr. 167/1958, prescripţia se întrerupe prin recunoaşterea dreptului, pârâta achitând o parte din dividende, respectiv, 3.192.192 lei, conform procesului-verbal din 1 ianuarie 1999.
Se mai arată că pârâta a făcut şi demersuri pentru stingerea obligaţiei de plată.
În ceea ce priveşte calculul daunelor moratorii, recurenta consideră că se datorau dobânzile bonificate de B.R.D. la depozite pe 1 an.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art. 16 din Decretul nr. 167/1958, prescripţia se întrerupe prin recunoaşterea dreptului. Pârâta a susţinut, pe tot parcursul procesului, că nu datorează dividende, cu motivarea că nu a avut beneficii, ci pierderi.
Pretinsa recunoaştere prin plată nu a fost dovedită, deoarece, deşi i s-a solicitat recurentei să depună la dosar procesul-verbal din 1 ianuarie 1999, prin care se susţine că se dovedeşte recunoaşterea, reclamanta nu l-a depus.
Nedovedindu-se întreruperea cursului prescripţiei se apreciază ca legală soluţia instanţei de apel, care a respins acţiunea ca prescrisă, aplicând dispoziţiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, privind prescripţia extinctivă.
Motivul de recurs, referitor la calculul daunelor moratorii, nu se va mai analiza, având în vedere soluţionarea capătului principal de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, A.P.A.P.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 207 din 23 martie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 13 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1570/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1579/2003. Comercial → |
|---|
