CSJ. Decizia nr. 1582/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1582/2003
Dosar nr. 8699/2001
Şedinţa publică din 13 martie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 20 noiembrie 2000, reclamanta SC R.I. SRL, reprezentată prin asociaţii C.C. şi C.M., au chemat în judecată pe pârâtul C.I., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 11.713.170 lei, cu titlu de preţ marfă livrată şi neachitată, cu penalităţi de întârziere în plată în sumă de 23.416.813 lei, plus cheltuieli de judecată.
Ulterior, reclamanta şi-a majorat pretenţiile la suma de 14.243.000 lei, precizând că diferenţa de 2.529.830 lei, reprezintă reactualizarea în funcţie de indicele de inflaţie a sumei datorate cu titlu de preţ (11.713.170 lei).
Prin întâmpinare, pârâtul C.I. împreună cu soţia sa, C.M., au solicitat respingerea acţiunii, iar, ulterior, au formulat cerere reconvenţională împotriva soţilor C.C. şi C.M., reprezentanţii SC R.I. SRL Târgu Jiu, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 25.434.185 lei, reprezentând contravaloarea unui împrumut acordat pârâţilor reconvenţional şi nerestituit, reactualizată în funcţie de indicele de inflaţie la suma de 58.473.191 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 18 din 19 iunie 2001, Tribunalul Gorj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC R.I. SRL şi, în consecinţă, a obligat pârâtul C.I., la plata sumei de 14.243.000 lei, plus 1.184.440 lei cheltuieli de judecată.
Prin aceeaşi sentinţă a fost anulată, ca netimbrată, cererea reconvenţională formulată de pârâtul C.I. şi a fost anulat, capătul de cerere privind plata penalităţilor, ca netimbrat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că pârâtul a recunoscut că a cumpărat de la reclamantă materiale de construcţie în valoare de 11.713.170 lei, a căror contravaloare nu a achitat-o, sumă care i se cuvine acesteia, reactualizată în raport cu indicele de inflaţie, şi că marfa a fost livrată în lipsa unor raporturi contractuale, care să conţină o clauză penală.
De asemenea, prima instanţă a mai reţinut că pârâtul a declarat că nu înţelege să timbreze cererea reconvenţională.
Apelul declarat împotriva sus menţionatei sentinţe de pârâtul-reclamant C.I. şi soţia sa, C.M., a fost admis prin Decizia nr. 720 din 3 iulie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, şi, ca urmare, sentinţa primei instanţe a fost schimbată în parte, în sensul că pârâtul-reclamant C.I. a fost obligat să plătească reclamantei, SC R.I. SRL, suma de 10.363.092 lei, cu titlu de preţ, precum şi cheltuieli de judecată în sumă de 1.804.047 lei.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei, iar, intimata a fost obligată să plătească, apelanţilor suma de 192.690 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că avizele nr. 158888 din 30 mai 2000 şi nr. 1589449 din 6 iunie 2002, contestate, au fost emise în derularea altor raporturi angajate între firma SC M.L. SA cu SC M.E. SA şi, respectiv, chiar cu intimata-reclamantă SC R.I. SRL, impozabile apelanţilor-terţi faţă de aceste raporturi.
În concluzie, a reţinut instanţa de apel că răspunderea pârâtului poate fi angajată numai pentru mărfurile cuprinse în avizele nr. 1588887 din 30 mai 2000, nr. 1534494 din 15 mai 2000 şi nr. 1588675 din19 mai 2000, a căror contravaloare se cifrează la suma de 7.349.152 lei, la care, prin adăugarea T.V.A-ului, se ajunge la suma de 8.730.490 lei, iar prin aplicarea indicelui de inflaţie, la suma totală de 10.363.092 lei, la care a fost obligat, în final, pârâtul.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC R.I. SRL, prin asociaţii C.C. şi C.M., susţinând, în esenţă, că numai printr-o interpretare eronată a probelor de la dosar, cu referire specială la avizele nr. 158888 din 30 mai 2000 şi nr. 1589449 din 6 iunie 2000, instanţa de apel a redus suma de 14.243.000 lei, la care a fost obligat pârâtul prin sentinţă, la suma de 10.363.092 lei, din moment ce acesta a confirmat prin semnătura sa preluarea mărfii din cele două avize de expediţie, pe care apoi nu a mai achitat-o nici reclamantei şi nici partenerilor acesteia de afaceri SC M.E. SA, căreia îi plătise contravaloarea mărfii, prin livrări în compensaţie.
În consecinţă, reclamanta solicită admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului declarat de pârâţii C.I. şi C.M., împotriva sentinţei primei instanţe.
Recursul reclamantei nu este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar, rezultă că, prin acţiunea iniţială, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului C.I. la plata sumei de 11.713.170 lei, reprezentând, contravaloarea unor mărfuri preluate spre transport şi al căror preţ s-a pretins că nu a mai fost achitat.
Tot din actele dosarului mai rezultă că, ulterior introducerii cererii, reclamanta şi-a majorat pretenţiile cu suma de 2.529.890 lei, reprezentând indexarea sumei datorate de pârât pe perioada 5 iunie – 31 decembrie 2000, solicitând astfel, obligarea pârâtului la plata sumei totale de 14.243.000 lei.
Or, din dovezile existente la dosar, rezultă că pârâtul C.I. a consemnat la C.E.C., pe numele reclamantei cu recipisa nr. 473 din 2 din 13 septembrie 2001, suma de 11.974.447 lei, adică o sumă superioară celei solicitate prin acţiunea iniţială (11.713.170 lei) şi care reprezintă preţul mărfurilor preluate de aceasta şi neachitat şi care coincide, totodată, cu o mică diferenţă, practic, neglijabilă, precum şi cu suma în limita căreia a fost menţinută în apel sentinţa în partea referitoare la obligarea pârâtului la plata preţului, respectiv, suma de 10.363.092 lei preţ, la care au fost adăugate cheltuielile de judecată în sumă de 1.804.047 lei.
Din cele expuse, rezultă, pe de o parte, că pretenţiile reclamantei, referitoare la preţul mărfii, au fost achitate în întregime prin consemnarea la C.E.C. a sumei de 11.974.447 lei (în care au fost incluse şi cheltuielile de judecată aferente) iar pe de altă parte, că diferenţa, de 2.529.890 lei, neacordată de instanţa de apel, reprezintă de fapt, reactualizarea sumei datorate cu titlu de preţ, (11.713.1709 lei) în funcţie de indicele de inflaţie.
Or, reclamanta nu a formulat un motiv de recurs, prin care să critice Decizia instanţei de apel, sub aspectul neacordării sumei de 2.529.890 lei, reprezentând coeficientul de inflaţie care a fost avut în vedere la majorarea acţiunii la suma de 14.293.000 lei.
Aşa fiind, şi cu această substituire de motivare se reţine că Decizia instanţei de apel este temeinică şi legală şi, pe cale de consecinţă, recursul reclamantei urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, SC R.I. SRL Târgu Jiu, împotriva deciziei nr. 720 din 3 iulie 2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 13 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 158/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1584/2003. Comercial → |
|---|
