CSJ. Decizia nr. 1782/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1782/2003
Dosar nr. 1256/2002
Şedinţa publică din 21 martie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 1856 din 14 martie 2002, Curtea Supremă de Justiţie a respins recursul declarat de SC P.S.N.C. împotriva deciziei civile nr. 1055 din 2 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în contradictoriu cu SC G.H.D. Germania.
În motivarea soluţiei date, instanţa supremă a înlăturat criticile recurentei, privind lipsa capacităţii procesuale active a reclamantei, faţă de actul eliberat de Judecătoria Munchen, care atestă înregistrarea societăţii în Registrul Comerţului, fiind aplicabile dispoziţiile art. 43 alin. (1) din Legea nr. 105/1992, referitoare la raporturi de drept internaţional privat, fiind recunoscută de deplin drept în România.
Cu privire la refuzul de plată a preţului facturat, instanţa de recurs a reţinut că recunoaşterea primirii întregii cantităţi de marfă de către reprezentantul societăţii la interogatoriul luat, au făcut dovadă deplină în favoarea reclamantei-intimate, deoarece lipsa unui contract încheiat nu înlătură răspunderea pentru neachitarea mărfii.
Împotriva acestei decizii, pârâta a promovat calea de atac extraordinară a revizuirii, fiind invocate dispoziţiile art. 322 pct. 4 şi 5 C. proc. civ.
Astfel, se susţine că, după judecarea recursului, a obţinut noi probe de unde rezultă că reclamanta nu a efectuat schimburi comerciale cu SC P.S.N.C., respectiv, adresa Biroului de Vamă, Control şi Vămuire la Interior Reşiţa, unde se precizează că nu există, în evidenţa vamei Reşiţa, părţile în litigiu, în calitate de exportator şi importator.
De asemenea, din conţinutul răspunsului Comisiei Rogatorii Penale Internaţionale, rezultă că reclamantul nu a livrat această marfă.
Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor (...)".
Din economia textului precitat rezultă ce condiţii trebuie să îndeplinească o cerere de revizuire pentru a fi admisă, condiţii care, în speţă, nu se regăsesc.
Astfel, înscrisurile depuse sunt prezentate pro cauza, ele nefiind reţinute de partea potrivnică şi nici nu a fost în imposibilitate de a le prezenta, iar faţă de recunoaşterea reprezentantului revizuientei că a primit marfa a cărei valoare a fost solicitată prin acţiune iniţială, Curtea consideră neîntemeiată cererea formulată, urmând a o respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuienta, SC P.S.N.C. Reşiţa, împotriva deciziei nr. 1856 din 14 martie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială.
Anulează, ca netimbrată, cererea de suspendare a executării deciziei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 21 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1778/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1793/2003. Comercial → |
|---|
