CSJ. Decizia nr. 1773/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1773/2003
Dosar nr.1656/2002
Şedinţa publică din 21 martie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul F.P.S. Bucureşti, a chemat în judecată pe pârâta SC A.G. SA Bacău, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 556.277.929 lei, reprezentând dividendele pe anul 1995, daune moratorii calculate la nivelul dobânzilor B.R.D. şi cheltuieli de judecată.
Tribunalul Bacău, prin sentinţa civilă 483 din 23 iulie 1999, a admis în parte acţiunea reclamantei, obligând pe pârâtă la plata sumei de 139.399.072 lei, reprezentând dividende pe anul 1995 şi la 8.052.981 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut că pârâta a plătit o parte din dividendele datorate, aşa încât se impune obligarea numai pentru restul datoriei, iar în privinţa daunelor moratorii, acestea reprezintă un mijloc de constrângere al debitorului pentru executarea obligaţiei, care nu pot fi confundate cu dobânzile.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia civilă 482 din 7 decembrie 1999, a admis cererea reclamantei şi, schimbând în parte sentinţa atacată, a admis şi capătul de cerere privind plata sumei de 316.878.857 lei, reprezentând dobânzi.
Curtea de apel a considerat că, potrivit dispoziţiilor art. 1073 C. civ., creditorul are drept la desdăunare, când obligaţia nu a fost îndeplinită întocmai, iar daunele moratorii sunt destinate reparării prejudiciului cauzat.
Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia nr. 5539 din 14 noiembrie 2000, a admis recursul declarat de pârâtă împotriva hotărârii curţii de apel, a casat Decizia acestei instanţe, cu trimitere spre rejudecare, pentru a se stabili dobânda cuvenită în raport cu situaţia că F.P.S., care nu poate avea depozite bancare, ci sumele deţinute trebuie să le verse la bugetul de stat.
În rejudecare, Curtea de Apel Bacău, prin Decizia civilă nr. 12 din 28 martie 2002, a admis apelul reclamantei, a schimbat în parte sentinţa tribunalului, în sensul că a obligat pe pârâtă la 54.215.204 lei daune moratorii.
În esenţă, instanţa de apel a reţinut că nivelul dobânzilor legale, stabilit de art. 43 C. com., se calculează la nivelul dobânzii de 6% pe perioada 1 octombrie 1996 - 13 ianuarie 1998, precum şi la nivelul dobânzii la vedere acordate de banca reclamantei pentru perioada 13 ianuarie 1998 - 2 martie 1999.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamanta a declarat recurs la data de 27 mai 2002, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Astfel, recurenta susţine că intimata-pârâtă nu a fost obligată şi la cheltuieli de judecată, deşi s-a făcut dovada avansării acestora.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 146/1997 şi OG nr. 32/1995 au stabilit obligativitatea timbrării acţiunilor şi cererilor adresate instanţelor judecătoreşti, ca regulă generală.
Pe cale de excepţie, legea a prevăzut scutirea de taxă de timbru a acţiunilor şi cererilor, inclusiv a căilor de atac formulate de instituţii publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice (art. 17 din Legea nr. 146/1997).
Recurenta este una din instituţiile publice exceptate de actul normativ menţionat, de la plata taxelor de timbru.
Pe de altă parte, cheltuielile de judecată sunt sumele avansate de părţi în desfăşurarea procesului, cu titlu de taxă de timbru, transport, cazare, sume avansate pentru administrarea probelor şi onorarii de avocaţi.
Pentru a fi acordate de către instanţe, aceste cheltuieli trebuiesc dovedite.
În condiţiile scutirii plăţii taxelor de timbru, recurenta nu poate pretinde restituirea unor cheltuieli făcute în afara legii.
Cu toate acestea, instanţa de apel a menţinut dispoziţiile instanţei de fond cu privire la plata cheltuielilor de judecată.
Întrucât, în propria cale de atac, recurentului nu i se poate înrăutăţi situaţia, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 12 din 28 martie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Bacău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului Bucureşti, împotriva deciziei nr. 12 din 28 martie 2002 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 21 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1769/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1775/2003. Comercial → |
|---|
