CSJ. Decizia nr. 1769/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1769/2003
Dosar nr. 8994/2001
Şedinţa publică din 21martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC N.C.H.R. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC A.S.C. SA Focşani, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 17.570.149 lei, reprezentând contravaloarea mărfurilor neachitate, plus 34.261.890 lei penalităţi de întârziere.
Tribunalul Vrancea, prin sentinţa civilă nr. 61 din 6 februarie 2001, a respins acţiunea, obligând pe reclamantă la 500.000 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, la data de 25 mai 1999, reclamanta, printr-un agent de vânzări, a lăsat la sediul pârâtei mai multe produse sub rezerva trimiterii fişelor tehnologice, iar la demonstraţia privind modul de folosire s-a constatat că nu corespund calităţii şi au fost refuzate, punând la dispoziţia reclamantei marfa.
Curtea de Apel Galaţi, soluţionând apelul declarat de reclamantă, prin Decizia civilă nr. 516/A din 27 iunie 2001, a respins cererea, ca nefondată, considerând procesul-verbal din 22 iulie 1999, prin care s-a constatat lipsa eficienţei produselor, esenţial pentru soluţia instanţei de fond, iar refuzul de plată, justificat, prin punerea la dispoziţia reclamantei a mărfurilor.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamanta a declarat recurs, la data de 11 octombrie 2001, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Astfel, recurenta susţine că produsele livrate prezentau instrucţiuni de folosire acceptate de pârâtă, iar procesul-verbal, care a stabilit ineficienţa acestora, nu a fost însuşit de reclamantă şi nu s-a întocmit în prezenţa unui delegat neutru.
Pe de altă parte, recurenta susţine că nu a considerat necesară înscrierea în fals împotriva procesului-verbal şi, eronat, instanţele de fond au reţinut confirmarea adresei de ridicare a produselor, în condiţiile în care nu s-a făcut dovada preluării acestora sub rezerva verificării.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Vânzarea-cumpărarea este un contract prin care una dintre părţi, respectiv, vânzătorul, strămută proprietatea unui bun al său celeilalte părţi, cumpărătorul, care se obligă în schimb a plăti preţul bunului vândut.
Printre diferitele varietăţi de vânzare, vânzarea pe încercate se încheie la momentul realizării acordului de voinţă, dar sub condiţia suspensivă a încercării lucrului, de către cumpărător (art. 1302 C. civ.). El poate refuza obiectul dacă se constată că, în mod obiectiv, nu este corespunzător. Fiind sub condiţie suspensivă, vânzarea pe încercate nu este translativă de proprietate.
Este nerelevant faptul că produsele prezentau instrucţiuni de folosire sau că procesul-verbal nu a fost însuşit de vânzător sau semnat de un delegat neutru. Vânzătorul a făcut dovada că produsele corespund standardelor europene, nu, însă, şi a eficienţei concrete pentru cumpărător. Acesta din urmă nu are obligaţia de a confirma acordul de voinţă dacă obiectul vânzării nu satisface nevoile pentru care a fost destinat.
Cumpărătorul a făcut dovada prin procesul-verbal, chiar neînsuşit de vânzător, că solvenţii testaţi nu sunt eficienţi procesului tehnologic folosit de acesta şi a pus la dispoziţia vânzătorului produsele.
Aşa fiind, Curtea constată nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 516/A din 27 iunie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, pe care, în temeiul art. 312 C. proc. civ., îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC N.C.H.R. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 516 A din 27 iunie 2001 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 21martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1748/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1773/2003. Comercial → |
|---|
