CSJ. Decizia nr. 1794/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1794/2003
Dosar nr. 2317/2002
Şedinţa publică din 25 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 26 octombrie 2000, reclamanta, Asociaţia agricolă L.B. Constanţa a chemat în judecată pe pârâtul, Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea procesului-verbal nr. 1 din 13 octombrie 2000, încheiat de Comisia de negociere dintre organizaţia pentru vânzarea pachetului de acţiuni deţinut de acesta la SC O.T. SA Ostrov; anularea deciziei nr. 7 din 17 octombrie 2000 a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor în procesul de privatizare; refacerea de către comisie a sediului său de preselecţie şi recunoaşterea dreptului său de a participa la preselecţie, cu cheltuieli de judecată, precum şi suspendarea procedurii de negociere directă.
Asociaţia agricolă familială A.C. Mogoşoaia a formulat o cerere de intervenţie în interesul pârâtei, solicitând respingerea acţiunii reclamantei.
Sindicatul liber al salariaţilor din SC O.T. SA a formulat o cerere de intervenţie în interes propriu, considerând că au fost încălcate drepturile salariaţilor prin neparticiparea acestora la preselecţie.
Prin sentinţa civilă nr. 5594 din 4 iulie 2001, Tribunalul Bucureşti a respins acţiunea reclamantei ca nefondată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, prin Decizia civilă nr. 170 din 4 februarie 2002, a admis recursul reclamantei, a modificat în tot sentinţa civilă de mai sus, a admis acţiunea reclamantei, a anulat procesul-verbal nr. 1 din 13 octombrie pentru vânzarea pachetului de acţiuni gestionat de pârâtul, Ministerul Agriculturii la SC O.T. SA, a anulat Decizia nr. 7 din 17 octombrie 2000 a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor la procesul de privatizare; a respins, ca fără obiect celelalte, capete de cerere; a respins cererea de intervenţie în interesul pârâtei; a respins cererea de intervenţie în interes propriu pentru lipsa de calitate procesuală şi a obligat pe pârâtă la cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei soluţii, procurorul general a formulat un recurs în anulare, prin care a solicitat, în esenţă, casarea hotărârii curţii de apel şi menţinerea sentinţei civile, pronunţate de instanţa de fond în soluţionarea acestui litigiu, întrucât instanţa de recurs a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 36/1991.
Recursul în anulare este întemeiat, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Este adevărat că, potrivit art. 1 din Legea nr. 36/1991, proprietarii de terenuri agricole, care beneficiază de prevederile legii fondului funciar, nr. 18/1991, precum şi alţi proprietari de terenuri agricole pot să-şi exploateze pământul şi în forma de asociere.
Rezultă din întreaga economie a reglementării legale de mai sus, referitoare la formele de asociere simple din agricultură (art. 2) sau la societăţile agricole (art. 4), că toţi asociaţii trebuie să fie proprietari de terenuri, pe care să le aducă ca aport în forma de asociere aleasă pentru exploatarea pământului.
În speţă, este necontestat că singurul asociat care deţinea în proprietate un teren agricol, C.N. se retrăsese din Asociaţia agricolă L.B., conform actului adiţional nr. 357 din 1 noiembrie 2000, situaţie în care nu mai putea participa la privatizarea societăţii comerciale în discuţie.
În consecinţă, motivarea instanţei de recurs, că legea citată nu condiţionează asocierea de calitatea de proprietar de terenuri a persoanei care se asociază, este greşită şi va fi înlăturată ca atare.
De altfel, dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 36/1991, menţionate mai sus, cuprind reglementări referitoare la capitalul social adus de asociaţi la societatea agricolă cu personalitate juridică şi nu pot fi extinse la formele de asociere simplă prevăzute de lege.
În această situaţie, apare ca lipsit de relevanţă faptul că, intervenienta, Asociaţia agricolă familială A.C. Mogoşoaia a fost înfiinţată cu şase zile anterior datei de înaintare a ofertelor de participare la privatizare, şi că nu ar fi făcut dovada achiziţionării documentelor de participare la privatizare (achitarea caietului de sarcini).
Faţă de cele de mai sus, recursul în anulare va fi admis, se va casa hotărârea atacată, în sensul că va fi respins recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva deciziei nr. 170 din 4 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V a comercială.
Casează Decizia atacată cu recurs în anulare şi respinge recursul declarat de reclamanta, Asociaţia agricolă L.B., declarat împotriva sentinţei nr. 5596 din 4 iulie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 25 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1792/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1797/2003. Comercial → |
|---|
