CSJ. Decizia nr. 1843/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1843/2003
Dosar nr. 8155/2001
Şedinţa publică din 25 martie 2003
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea sa, ce a format obiectul dosarului nr. 1011/COM din 2000 al Tribunalului Vâlcea, reclamanta SC T.S. SRL Râmnicu Vâlcea a acţionat în judecată pe pârâta SC T.L. SA Râmnicu Vâlcea, pentru plata sumei de 220.000.000 lei, ulterior, prin precizare la acţiune, ajungându-se la suma de 513.334.236 lei, cu titlu de diferenţă de preţ pentru lucrările neachitate, inflaţie şi dobânda legală aferentă de la data de 30 ianuarie 1999, la zi.
Aceste pretenţii au fost raportate la faptul nerespectării prevederilor contractului de subantepriză nr. 1203 din 28 septembrie 1998 de către pârâtă la capitalul privind plata lucrărilor efectuate de reclamantă în perioada octombrie – decembrie 1998.
Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa nr. 103/COM din 6 februarie 2001, a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 156.312.351 lei, cu titlu de diferenţă de preţ neachitată, 209.297.986 lei despăgubiri pentru neachitarea la timp a preţului, 5.118.349 lei dobânda aferentă garanţiei şi 29.557.000 lei cheltuieli de judecată.
A fost respins capătul de cerere privind plata dobânzii legale aferente preţului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, în timpul execuţiei lucrărilor pentru combaterea coroziunii solului, de comun acord, au renunţat la unele lucrări, astfel încât, din suma totală, de 534.088.615 lei contravaloare lucrări efectiv executate, la data scadenţei, respectiv la data de 1 februarie 1999, era neachitată suma de 507.384.185 lei, din această sumă pârâta a achitat în trei tranşe 377.776.264 lei, rămânând neachitată o diferenţă de 156.312.351 lei, la care pârâta a fost, în final, obligată la plata cu titlu de preţ, fiind, de asemenea, obligată şi la restituirea garanţiei de bună execuţie, în sumă de 29.557.000 lei.
Instanţa de fond a reţinut că, întrucât reclamanta a solicitat atât reactualizarea preţului, cât şi dobânzi, acestea nu pot fi acordate cumulat, deoarece ar însemna depăşirea limitelor prejudiciului şi îmbogăţirea fără justă cauză.
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond a declarat recurs atât reclamanta, care a susţinut că dobânda, la care a fost obligată pârâta la preţul garanţiei, este în procent nejustificat de mic şi, în mod incorect, i-au fost respinse pretenţiile referitoare la dobânda comercială, cât şi pârâta, nemulţumită de soluţia instanţei de fond, pentru obligarea sa la plata sumei de 81.903.439 lei şi a sumelor stabilite prin expertiza contabilă, care a fost părtuitoare.
Prin Decizia nr. 499/A-C din 17 septembrie 2001, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis apelurile părţilor şi, în consecinţă, a dispus schimbarea în parte a sentinţei fondului, în sensul că a stabilit obligarea pârâtei la plata preţului neachitat de 75.312.351 lei, în loc de 156.312.351 lei, a despăgubirilor la 134.712.286 lei, în loc de 209.207.986 lei.
A fost admis şi capătul de cerere privind dobânda comercială şi pârâta a fost obligată la 88.358.050 lei cu acest titlu, precum şi la cheltuielile de judecată corespunzătoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei şi s-au compensat cheltuielile de judecată în apel.
La pronunţarea deciziei de mai sus, instanţa de apel a avut în vedere concluziile suplimentare ale expertizei, pe care le-a ordonat în prelungirea probatoriului şi constatarea că prevederile art. 43 C. com. sunt aplicabile în acest litigiu.
Părţile au declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri.
Cu privire la recursul reclamantei.
Prin critica vizând netemeinicia hotărârii instanţei de apel, reclamanta a susţinut că aceasta cuprinde motive de apel contradictorii, că pârâta trebuie obligată să îi restituie în totalitate diferenţa de preţ datorată, inflaţia şi dobânda comercială la toate sumele restante şi cheltuieli de judecată în totalitate.
Acest recurs este întemeiat şi se va admite.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că, în mod greşit, instanţa de apel a înlăturat obligarea pârâtei la plata sumei de 81.000.000 lei, reprezentând preţ neachitat al serviciilor prestate de reclamantă, ce a condus şi la scăderea proporţională a despăgubirii şi a cheltuielilor de judecată, cum, de altfel, greşit a apreciat că această sumă nu face obiectul contractului. La dosarul de apel se regăseşte confirmarea că pârâta şi-a însuşit integral devizul de lucrări întocmit de reclamantă, încât preţul neachitat în final al lucrărilor este tot cel rezultat din raportul de expertiză, respectiv, 156.312.351 lei.
La suma de mai sus, despăgubirile la rata inflaţiei reprezintă 209.207.987 lei, sumă la care pârâta, de asemenea, trebuie obligată la plată.
Pârâta va fi obligată şi la plata dobânzii aferente garanţiei şi la plata dobânzii comerciale, precum şi la cheltuielilor de judecată la fond şi apel în baza art. 274 C. proc. civ., respingându-se apelul pârâtei împotriva sentinţei pronunţate de tribunal.
Cu privire la recursul pârâtei.
Prin recursul său, pârâta critică hotărârea instanţei de apel, susţinând că, în mod greşit, s-a dispus, prin această hotărâre, obligarea sa şi la plata dobânzii comerciale.
În susţinerea acestui, motiv de recurs, pârâta a invocat prevederile art. 304 C. civ.
Recursul pârâtei este nefondat, în raport cu prevederile art. 43 C. com., potrivit cu care datoriile lichide şi plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua în care devin exigibile.
Prin urmare, în mod corect, instanţa de apel a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 88.358.050 lei cu acest titlu, reţinând corect că este nerelevantă împrejurarea că s-a acordat de instanţa de fond şi suma rezultată din reevaluarea creanţei în funcţie de rata inflaţiei.
Cum pârâta nu a invocat nici una dintre situaţiile de la pct. 1 – 10 ale art. 304 C. proc. civ., care să conducă la modificarea sau casarea hotărârii recurate, urmează ca recursul acesteia să fie respins ca nefondat, ţinând cont de prevederile art. 313 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC T.S. SRL Râmnicu Vâlcea, împotriva deciziei nr. 499 din 17 septembrie 2001 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o modifică, în sensul că admite în tot apelul reclamantei, împotriva sentinţei nr. 103 C din 6 februarie 2001 a Tribunalului Vâlcea şi obligă pârâta la plata sumei de 156.312.351 lei, reprezentând diferenţă preţ, precum şi la plata sumei de 209.207.987 lei despăgubiri la rata inflaţiei, 5.118.349 lei dobânzi aferente garanţiei şi 88.358.349 lei dobândă comercială; obligă pe pârâta SC T.L. SA Râmnicu Vâlcea la cheltuieli de judecată la fond şi în apel de 45.000.000 lei.
Respinge apelul pârâtei declarat împotriva aceleiaşi sentinţe a Tribunalului Vâlcea.
Respinge recursul pârâtei, ca nefondat, pe care l-a declarat împotriva aceleiaşi decizii civile.
Obligă pârâta la cheltuieli de judecată în recurs de 42.000.000 lei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 25 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1841/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1844/2003. Comercial → |
|---|
