CSJ. Decizia nr. 1839/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1839/2003
Dosar nr. 2734/2002
Şedinţa publică din 25 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 2 octombrie 2000, prin acţiunea ce a format obiectul dosarului nr. 967/ COM /2000 al Tribunalului Vâlcea, reclamanta Fondul Proprietăţii de Stat (în prezent Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului Bucureşti) a acţionat în judecată pe pârâta SC C.C.F.R. SA Râmnicu Vâlcea pentru obligarea acesteia prin hotărâre judecătorească la plata sumei de 53.155.276 lei daune-interese moratorii la nivelul dobânzilor B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de 1 an,
Aceste daune au fost solicitate de reclamantă în considerarea faptului că pârâta a achitat cu întârziere sumele datorate reclamantei cu titlu de dividende pentru exerciţiul financiar al anului 1996.
Tribunalul Vâlcea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 109/ COM /2001 a admis, în parte, acţiunea reclamantei pentru suma de 42.289.132 lei, reţinând că sunt aplicabile prevederile art. 43 C. com. şi ale OG nr. 9/2000, iar aceste daune sunt raportate la taxa oficială a scontului B.N.R. după calculul din dosarul acestei instanţe, având nr. 897/ COM /2000.
Apelul declarat de reclamantă, împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 263/ A - C din 30 aprilie 2001, prilej cu care instanţa de apel a reţinut că, deşi, OG nr. 9/2000 nu este aplicabil în această cauză, daunele moratorii au fost corect stabilite de instanţa de fond la nivelul ratei de scont a B.N.R., întrucât, în lipsa unei clauze penale, precum şi a dovezii că reclamanta ar fi luat credite de la bancă, practica instanţelor a consacrat acest mod de stabilire a daunelor interese.
Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei de mai sus, care a fost admis de secţia comercială a Curţii Supreme de Justiţie şi cauza a fost trimisă pentru rejudecare aceleiaşi instanţe de apel cu recomandarea ca reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti să prezinte desfăşurătorul de calcul al daunelor interese moratorii, raportat la dobânda B.R.D., dar la vedere, practicată de bancă, în funcţie de care să se rejudece apelul.
Prin Decizia nr. 24/ A - C din 28 octombrie 2002, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins, în urma rejudecării cauzei, apelul reclamantei A.P.A.P.S.
La pronunţarea acestei soluţii s-a avut în vedere că, potrivit notei de calcul a daunelor martorii, raportate la dobânda la vedere practicată de B.R.D., valoarea acestora reprezintă 13.260.601 lei , ceea ce ar aduce înrăutăţirea situaţiei reclamantei în propria-i cale de atac, contrar principiului de ordine publică non reformatio in pejus.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanta a declarat recurs şi a solicitat modificarea ei în parte, în sensul obligării pârâtei la plata de daune-interese moratorii, în sumă de 53.166.276 lei, la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele fizice pe termen de 1 an.
Recurenta a indicat drept temei legal al cererii sale prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greşită a legii deoarece:
- în apelul său a fost clar exprimată cererea reclamantei de a modifica sentinţa instanţei de fond, în sensul admiterii acţiunii sale pentru 53.166.276 lei daune interese moratorii calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de 1 an. Această pretenţie a reclamantei se circumscrie în prevederile art. 43 C. com.;
- însăşi legea , respectiv, Legea nr. 58/1991 art. 24 şi art. 5 din OUG nr. 88/1997 a obligat-o pe reclamantă la depunerea sumelor încasată de la societăţile unde era acţionar în conturi la termen purtătoare de dobânzi, iar neachitarea dividendelor, la momentul distribuirii lor, a condus la prejudicierea intereselor reclamantei, prejudiciu stabilit ope legis. În perioada anilor 1993 – 1999, reclamanta a avut deschis un cont la BRD-SMB pentru colectarea dividendelor.
Recursul reclamantei este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că reclamanta, prin acţiune, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 53.166.276 lei, reprezentând daune-interese moratorii, calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele persoanelor juridice pe termen de 1 an.
Decretul nr. 311/1954, ce stabilea nivelul dobânzilor pentru sumele depuse la termen şi în conturi curente, a fost abrogat în anul 1997; OG nr. 9/2000 a intrat în vigoare la 21 ianuarie 2000.
În lipsa unei convenţii între părţi, asupra cuantumului dobânzilor, cât şi a inexistenţei unei reglementări legale în acest sens, în perioada în discuţie, întinderea acestora a fost stabilită prin practica judiciară la nivelul ratei de scont a B.N.R..
Reclamanta, având în vedere dispoziţiile art. 43 C. com. şi ale art. 1088 C. civ., este, într-adevăr îndreptăţită la daune-interese moratorii de la pârâtă, care i-a achitat cu întârziere dividendele aferente anului financiar 1996, la nivelul ratei de scont a B.N.R., cum corect a dispus instanţa de fond, soluţia menţinută şi în apel în rejudecare.
În aceste împrejurări, Decizia pronunţată, în cauză, este legală şi temeinică, iar recursul reclamantei este nefondat şi se va respinge cu această menţiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului Bucureşti, împotriva deciziei nr. 24/ A - C din 28 octombrie 2002 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1838/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 184/2003. Comercial → |
|---|
