CSJ. Decizia nr. 1849/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1849/2003
Dosar nr. 1402/2001
Şedinţa publică din 26 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 644 din 21 iunie 2000 a Tribunalului Arad, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis cererea reclamantei SC D. SRL cu sediul în Arad şi pârâta SC I. SA cu sediul în Arad a fost obligată la plata sumei de 1.612.038.689 lei, reprezentând contravaloarea a 31.639 litri alcool; s-a respins capătul de cerere al reclamantei pentru plata daunelor cominatorii şi pârâta a fost obligată la 10.755.387 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că pârâta nu şi-a respectat obligaţia asumată prin contractul nr. 2112 din 5 februarie 1996 de a livra o anumită cantitate de alcool rezultată în urma procesării melasei livrată de reclamantă. Că apărările invocate de pârâtă privind nepredarea ritmică de către reclamantă a melasei sau neplata procesării şi a T.V.A.-ului aferent nu o exonerează pe aceasta de îndeplinirea obligaţiei contractuale privind predarea cantităţii de alcool.
Prin Decizia civilă nr. 1059 din 2 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC I. SA, împotriva sentinţei tribunalului.
În termen legal, pârâta a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 6, 7, 9 şi 10 C. proc. civ., susţinând că Decizia instanţei de apel este nelegală şi netemeinică.
Prin întâmpinare, reclamanta SC D. SRL Arad a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A susţinut recurenta că instanţa de apel a abordat sumar motivele şi a reţinut numai argumentele prezentate de reclamantă şi prin aceasta nu şi-a motivat Decizia în mod pertinent şi convingător.
Critica nu este întemeiată.
Din considerentele deciziei rezultă că instanţa de apel a examinat motivele invocate de pârâtă în cererea de apel, şi faptul că a respins-o şi nu a împărtăşit punctul de vedere al acesteia nu înseamnă că hotărârea nu a fost motivată, aşa cum s-a susţinut .
În cel de al doilea motiv de recurs, care vizează fondul litigiului, pârâta a invocat că, potrivit art. 9 din contract, reclamanta, în calitate de proprietar al melasei, avea obligaţia să achite concomitent cu ridicarea alcoolului rafinat şi tehnic, prestarea de servicii în numerar la casieria societăţii, livrarea alcoolului făcându-se după intrarea sumei în contul SC I. SA Arad. Că în mod greşit s-a reţinut de instanţă că reclamanta a făcut demersuri în vederea ridicării alcoolului şi a purtat corespondenţă cu pârâta, acestea fiind afirmaţii care nu au fost dovedite.
Nici aceste critici nu sunt întemeiate.
Părţile au încheiat, la 5 februarie 1996, contractul nr. 2112 pe perioada 1 februarie – 31 decembrie 1996 prin care pârâta SC I. SA Arad s-a obligat să prelucreze o cantitate de 300 tone melasă proprietatea SC D. SRL Arad.
Ulterior, s-a întocmit anexa 16942 din 16 decembrie 1996 prin care s-a suplimentat cota contractată de la 300 tone la 600 tone, ce urma să se livreze până la 31 decembrie 1996.
La capitolul al IV-lea din contract s-au stipulat obligaţiile reclamantei, în calitate de proprietar al melasei, unde la lit. f) s-a stabilit livrarea cantităţii de melasă în cote egale lunare.
Următorul capitol al V-lea din contract a prevăzut obligaţiile pârâtei ca prestator de servicii, unde, la art. 14 lit. b), s-a stabilit predarea cotei de spirt rafinat şi tehnic, cuvenită proprietarului melasei după minim 20 zile de la intrarea melasei în procesul de fabricaţie.
Din actele depuse la dosar, rezultă că pârâta nu a livrat întreaga cantitate de alcool rezultând o diferenţă de 31.639 litri, împrejurare recunoscută de aceasta prin adresa nr. 3328 din 4 septembrie 1998.
Recurenta a invocat clauza, stipulată în contract la art. 9, conform căreia proprietarul melasei, respectiv, reclamanta, va achita concomitent cu ridicarea alcoolului, prestarea de servicii, livrarea alcoolului făcându-se numai după intrarea sumei în contul societăţii pârâte.
Aceste susţineri sunt simple apărări cât timp pârâta, cu adresa nr. 3328 din 4 septembrie 1998 a recunoscut că datorează reclamantei 31.639 litri alcool rafinat în valoare de 49.356.840 lei.
Recurenta a susţinut că şi reclamanta este în culpă pentru neexecutara contractului prin nelivrarea ritmică a melasei în cote egale lunare şi prin neplata procesării şi a T.V.A.-ului aferent, conform clauzelor stipulate de părţi în contract.
Această apărare, în mod corect nu a fost reţinută de instanţă, întrucât pârâta nu a formulat cerere reconvenţională, nu şi-a precizat pretenţiile şi nu a administrat probe în dovedirea acestora.
A arătat recurenta că instanţa de apel nu a reţinut în mod corect probele administrate cu privire la compensarea solicitată, cu atât mai mult cu cât reclamanta a fost de acord, prin reducerea pretenţiilor sale, împrejurare ce rezultă din întâmpinarea depusă la 2 noiembrie 2000.
Critica este întemeiată.
Prin întâmpinarea depusă la instanţa de apel reclamanta a arătat că este de acord cu plata prestaţiei de procesare a melasei din care s-a obţinut cantitatea de 31.639 litri alcool, calculată la data procesării, în sumă de 58.241.071 lei şi că îşi reduce pretenţiile la suma de 1.553.797.611 lei.
Faţă de aceste precizări, în mod greşit instanţa de apel a respins cererea pârâtei şi nu a dedus suma de 58.241.071 lei din contravaloarea pretenţiilor formulate iniţial de reclamantă.
În ultimul motiv, recurenta a susţinut că în mod greşit instanţa de apel a respins cererea privind efectuarea unei expertize contabile care să stabilească costul prestaţiilor şi prin aceasta s-a încălcat principiul rolului activ al instanţei.
Critica nu este întemeiată.
Pe tot parcursul soluţionării litigiului la instanţa de fond, pârâta a fost prezentă în instanţă şi nu a solicitat efectuarea unei expertize contabile, probă pe care a cerut-o la instanţa de apel, la 2 noiembrie 2000, când litigiul era în stare de judecată şi care în mod corect i-a fost respinsă de instanţă.
Faţă de toate aceste considerente, urmează ca, potrivit dispoziţiei art. 312(2) C. proc. civ., să se admită recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei atacate, ce se va modifica în sensul că se va admite apelul aceleiaşi părţi, împotriva sentinţei tribunalului, pe care o va schimba în parte, în sensul că va obliga pârâta la plata sumei de 1.553.797.618 lei.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC S. SA Arad (fostă SC I. SA Arad), împotriva deciziei nr. 1059/ A din 2 noiembrie 2000, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi contencios administrativ, modifică Decizia în sensul că admite apelul aceleiaşi părţi împotriva sentinţei nr. 644 din 21 iunie 2000 a Tribunalului Arad, pe care o schimbă în parte, în sensul că obligă pârâta la plata sumei de 1.553.797.618 lei.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1847/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1852/2003. Comercial → |
|---|
