CSJ. Decizia nr. 1881/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia Nr.1881/2003DOSAR Nr.5004/2000
Şedinţa publică din 27 martie 200.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S.C. „L.I." SRL Bistriţa împotriva deciziei nr.162/C din 20 aprilie 2000 a Curţii de Apel Oradea.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a referit de către magistratul asistent că recursul este legal timbrat şi motivat şi recurenta solicită judecarea în lipsă conform art.242 pct.2 Cod procedură civilă după care, Curtea constată pricina în stare de judecată şi o reţine spre soluţionare.
CURTEA
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.602/LC din 28 octombrie 1999 s-a admis acţiuneaformulată de reclamanta S.C. „S.I.E."SRL Cluj Napoca, împotriva pârâtei S.C." L. I." SRL Bistriţa şi a fost obligată pârâta la 22.953.475 lei pretenţii, 21.805.801 lei daune şi 2.930.557 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut existenţa unui contract de mandat, unde pârâta în calitate de mandatar, a obţinut gestiunea magazinului proprietatea mandantului, cu obligaţia răspunderii materiale pentru asigurarea, încasările şi decontarea fondului de marfă către mandant. Că, în urma inventarierii s-a constatat lipsă mărfuri în valoare de 22.953.475 lei pentru care este ţinută să răspundă faţă de reclamanta care a preluat prin fuziune activul şi pasivul.
Sentinţa a fost menţinută de curtea de apel care a respins apelul declarat de pârâtă.
Împotriva deciziei nr.162/C 200-A din 20 aprilie 2000, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, pârâta S.C. „L.I."SRL Bistriţa a declarat recurs criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, întrucât deşi cauza a fost soluţionată de către prima instanţă cu procedura de citare prin afişare încălcând dispoziţiile art.92,99 Cod procedură civilă, la primul termen de judecată, fără a-i da posibilitatea formulării cererii reconvenţionale, încălcând şi dreptul la apărare, instanţa de apel a considerat corectă soluţia instanţei de fond.
Se mai susţine că instanţa de fond nu a fost investită cu pretenţii izvorâte din executarea contractului de mandat. Recursul s-a întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.7,9 şi 10 Cod procedură civilă.
Examinând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate în raport de criticile formulate se constată că recursul declarat este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă.
La 21 octombrie 1995 între S.C. „M.I.E."SRL Cluj şi pârâta recurentă a fost încheiat contractul de mandat, că în baza acestui contract recurenta pârâtă şi-a depus candidatura pentru magazinul nr.5, în calitate de mandatar, condiţionat de răspunderea faţă de mandant sub aspectul valorii mărfurilor, al încasărilor, şi al decontărilor, ori de câte ori i se va cere de către mandant.
Activul şi pasivul precum şi drepturile procesuale au fost preluate prin fuziune de către reclamanta intimată, situaţie faţă de care legal cele două instanţe au constatat că pârâta recurentă răspunde de lipsa în gestiune a stocului de marfă de 22.883.257 lei şi lipsă obiecte inventar stabilite prin procesul verbal de inventariere din 18 februarie 1997, fiind irelevant faptul că acest contract de mandat încetase din 18 februarie 1997 faţă de faptul că reclamanta prin fuziune a preluat toate drepturile.
Cât priveşte procedura de citare aceasta a fost corectă în raport cu dispoziţiile art.88,89,92 şi 100 Cod procedură civilă, procesul verbal de îndeplinire a procedurii fiind semnat chiar de administratorul societăţii recurente.
Recurenta a cunoscut termenul acordat şi a solicitat prin cererea de la fila 18 a dosarului instanţei de fond declinarea competenţei, încă de la 18 octombrie 1999, dată la care avea posibilitatea să formuleze şi cerere reconvenţională.
Astfel fiind recursul declarat fiind nefondat, a fost respins conform art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta S.C. „L. I." SRL Bistriţa împotriva deciziei nr.162/C din 20 aprilie 2000 a Curţii de Apel Oradea-Secţia Comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1879/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1882/2003. Comercial → |
|---|
