CSJ. Decizia nr. 1895/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1895/2003
Dosar nr.5263/2001
Şedinţa publică din 27 martie2003
S-au luat în examinare recursurile declaratede reclamanta S.C."C. M." S.R.L. Bucureşti şi pârâţii R. I. şi M. L. A. împotriva deciziei nr.373/A din15 iunie 2000 a Curţii de ApelBucureşti – Secţia a III-aCivilă.
La apelul nominal s-auprezentat recurenţii pârâţi prin avocat ,conform delegaţieiaflate la dosar pag.14 (dosarrecurs), lipsindrecurenta reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
Reprezentanta recurenţilorpârâţi a solicitat admiterea recursuluiaşa cuma fostformulat, cucheltuieli de judecată, iar,referitor larecursul reclamanteia solicitat anularea recursului, ca netimbrat.
CURTEA,
Deliberând asuprarecursurilor de faţă;
Reclamanta „C. M." S.R.L.a chemat în judecată pepârâţii R. I. şi M. L. A. pentrua fiobligaţi la plata sumei de50.000 USD (echivalentul a cca. 450.000.000 lei) cutitlu dedespăgubiri (dauneinterese compensatorii), deoarece nu au executat obligaţiile carele reveneau potrivit art.42 dinContractul de închiriere nr.69 din 23ianuarie 1998.
S-a motivat acţiunea că între părţia intervenitla 23 ianuarie 1998un contractde închiriereavând ca obiectacordareade către pârâţiaexclusivităţiidreptuluica reclamantasă facă publicitatepe spaţiul delimitat în anexa 1 acontractului, respectiv curtea imobilului situat în B-dul A,obligaţiepe care pârâţii nu aurespectat-o, întrucâtla jumătatealunii iunie1998au permis altei S.C.„M," S.R.L. săinstalezeun panou publicitar pe terenul închiriat reclamantei, fără ca aceastasă aibăautorizaţie de construcţie pentru executarea lucrării.
Se mai arată în acţiune că demersurilereclamantei deareglementadiferendul intervenit nu auavut rezultat, iar la17 iulie 1998 pârâţii le-au comunicat reziliereacontractului încă dinluna aprilie 1998, deşi încasaseră chiria pe această perioadă.
Despăgubirile solicitate, au fost justificate prinimposibilitatea de a mai executa contractuldeînchiriere încheiatcu S.C."A.& S. P. R. C." pentru o perioadă de2 ani pentru panoul publicitar, cu o chirie de 2.000 USD cât şiaimaginii negativecreatereclamantei în lumea afacerilor.
La termenulde judecată reclamantaşi-aprecizat acţiunea în sensul obligăriipârâţilorladespăgubiri civile însumăde 50.000 dolari sau echivalentul lorîn lei la dataexecutării.
TribunalulBucureşti prin sentinţa civilănr.7din8 ianuarie 1999 a admis acţiunea astfel cumafostprecizată şi a obligat pe pârâţi însolidar laplata sumei de 50.000 dolari sauechivalentul în lei la data executării, cu titlu de despăgubiricivile.
S-a reţinut de instanţă situaţia de fapt expusă dereclamantă, iar cu privire larăspundereapârâţilor ,că aceştianuşi-au respectat obligaţiile contractuale, astfel căopereazădispoziţiile art.1073 cod civil,iar înlegătură cudespăgubiriledispoziţiile art.1084 cod civil, reclamanta nemaiputândexecutacontractul pe care la rândul său îl încheiase cu S.C."A. & S. P.R.C." a cărui valoareseridica la sumade48.000 dolari SUA (chiria lunară de 2.000 dolari pe durata de 2 ani) şi 2.000 dolari SUA afectarea imaginiireclamantei în afaceri.
S-aînlăturat de instanţă comunicarea din 17iulie 1999 prin care pârâţii făceaucunoscut reziliereacontractului deînchiriere nr.69/1998, deoarece printre obligaţiile contractuale ale reclamantei nu seprevede obţinerea de cătreaceastaaobţinerii aprobării celui de al 3-lea proprietaral curţii dimpotrivăobligaţia revenea pârâţilor (art.4 pct.4.2.3.), iar rezilierea nu opereazăde drept,urmând capartea interesatăsă seadreseze justiţiei.
Împotrivaacestei hotărâri au declarat apel pârâţiiR. I. şi M.L.A.,considerând-o nelegală şi netemeinică, pentru că s-a întemeiatpe dispoziţiile art.1073cod civil , când reclamanta nuafăcutdovada respectării de cătreeaaobligaţiilor asumateprin contract şi anume art.4.1.2,. în sensulobţinerii aprobărilor pentru construireaansambluluipublicitar,situaţie în care nu are dreptul să ceară respectarea de cătrepârâţi a obligaţiilor ce le reveneau.
Nelegalitatea hotărârii se maimotiveazăşi prin modul cum afost analizată notificarea din 17 iulie 1998,spaţiulînchiriatfiindîn stare deindiviziuneşi cuC. M.care trebuiasă-şidea consimţământul laînchiriere,şi de asemenea nu s-a avut în vedere că reclamantanu aplătitcu regularitatechiria, plătindo sumă globalăde 6.854.400 lei după 15 aprilie 1998,care afostînsăridicatăde către o altă persoanădecâtapelanţii, iar ulteriora fostreturnată.
În opiniaapelanţilorseconsideră reziliatcontractul nr.69/1998 astfel că nu se maiputeauaplicadispoziţiileart.1073 cod civil şi acţiunea trebuia respinsă, iarultimacriticăpriveşteobligarea greşităîn solidarapârâţilor, în cauzănuopera solidaritatea şi nus-a cerut prin acţiune, iar dauneleinterese compensatorii nu au fost dovedite de reclamantă.
Curtea de Apel Bucureşti, prinDeciziacivilă nr.373 din15 iunie 2000 , aadmis apeluldeclaratde pârâţi, şi a schimbatîn partesentinţaînsensulcă s-aînlăturatobligareasolidarăaacestora. Au fostmenţinutecelelaltedispoziţii din sentinţă.
Considerentelecare au determinataceastă soluţieseîntemeiază peprobeleadministratelainstanţade fond,completatecu celeadministrateîn faza de apel,şiconstau în următoarele:
Se impunecu prioritateoprecizare care nu estelipsită de importanţă, că lainstanţade fond, deşiprocedura de citare afost corect îndeplinită, pârâţii nu s-auprezentat la nici untermen dejudecată, nu audepus nici oapărareîn scris, ceea ceadeterminat instanţasă facă pentru unele situaţii arătate dereclamantă, aplicarea dispoziţiilor art.225 cod procedură civilă.
Susţinereadin apel că încauză nu operau dispoziţiileart.1073cod civil, fie pentrucă reclamantaa fost aceia care nu şi-arespectatobligaţiile, fie că,contractul deînchiriere nr.69/1998 era deja reziliat se respingepentrucă din raportul de expertiză rezultă că reclamanta a depusimediat dupăîncheiereacontrcatuluiîntreagadocumentaţie pentruobţinereaaprobărilor la care se refereaart.4.1.2. dincontractpe care nu leobţinutepânăîn momentulcândpârâţiiau închiriatspaţiulaltei societăţi (dar nu din vinasa),ceea cea făcutca dupăaceastădată să nu mai .......
Oricum, valabilitateaşi perfectarea contractului nu eracondiţionată de dispoziţiileart.4.1.2. acesteaputândeventual constituimotive pentrureziliereacontractului în condiţiile legii.
Cu privitre la faptul că contrcatulde închiriere ar fifost reziliat de dreptprinnerespectareaunor obligaţii, nu s-amenţionat aceastăclauză în contract, aşa încâtsinguracale pentrudesfiinţareacontrcatului era acţiunea judecătorească.
Instanţa de fondainterpretat corect notificarea din 17 iulie 1998, pentru cădin conţinutul contractului nu rezultăobligaţia la care se referăapelanţiică ar fiavut-o reclamanta,dimpotrivă la art.4pct.4.2.3. pârâţii în calitate de locataritrebuiau să pună ladispoziţieacordul tuturor proprietarilorapartamentelorşi spaţiilor cu altă destinaţie pentruinstalareaansamblului publicitar.
Criticaadusă hotărârii în legătură cu atitudineareclamantei de a nu-şi îndepliniobligaţiaachităriichiriei lunare,obligaţiecare îireveneadin contract nu poate fireţinută, pentru căînnotificareatrimisă de apelanţi nu se face oasemenea imputare reclamantei, nu s-aformulat cerere dereziliere a contrcatului pe acest motiv, iar dinprobeledosarului rezultă căchiriaa fosttrimisă,darrestituită deapelanţi.
Instanţade fond nu aveade ce săapliceîncadrul procesului de faţă,dispoziţiileart.7.1.1.1. din contract, fiindcă obiectul acţiunii nu-lconstituiareziliereacontrcatului, or textul se referă lacondiţiilepentru carepărţile pot cererezilierea.
Susţinerea că nu au fostdoveditedauneleesteneîntemeiată,însentinţăarătându-sedetaliat în ceconstauaceştia,iar culpaînproducerea loraparţinepârâţilor, care fărăsă cearăreziliereacontractului dacăconsideraucă reclamantanu şi-arespectat obligaţiile asumate,sau fărăsă cearăconsimţământulreclamantei (art.7.1.1.3.) aupermisfolosirea suprafeţei închiriate.
Critica cuprivire laobligareasolidară apârâţilor esteînsă întemeiată, pentrucă potrivitart.1041cod civilobligaţiasolidarănu seprezumă,ea trebuiesă fie expresstipulată,regulă care nuînceteazădecât atuncicândobligaţiasolidarăare locde drept,învirtutealegii.Niciuna dinsituaţiile arătate de textnu seregăseşteîn cauză,astfelcăgreşits-a dispusobligareasolidară apârâţilor la platadaunelor, dispunându-se înlăturareaacesteia,restuldispoziţiilordinsentinţăfiindmenţinute calegale,pentrumotivelearătate.
În contracelei din urmă hotărâri au declarat recursreclamantaS.C."C. M." S.R.L. Bucureşti şipârâţiiR.I.şiM. L.A..
Prin recursul declarat depârâţi secritică soluţiapronunţatăîn apel pentrunelegalitateşi netemeinicieşi susţinândîn esenţă că:
1. -ambelehotărâriau fostdate cuaplicarea greşită alegii,respectivacontractuluiintervenitîntre părţi.
Însusţinereaacestui motivderecurs,pârâţii au arătat că,greşita fostadmisăacţiuneareclamantei deoareceaceasta nu şi-aîndeplinit obligaţiaprevăzutădeart.4.1.2. dincontractul deînchiriere nr.69/23ianuarie 1998, şi, potrivitcăruiaaveaobligaţiade aobţinetoateaprobărilenecesare învedereaconstruiriiansambluluipublicitarpe spaţiuldin B-dulAviatorilornr.8,conform legislaţieiîn vigoare,obligaţiecare nu afost îndeplinităde reclamantă.
2. – instanţade apel nu s-apronunţatasupramijloacelorde apărareşidovezilor administrateîn cauză,hotărâtoarepentrudezlegareapricinii,respectiv: - raportuldeexpertizăcontabilăjudiciară,întocmitdeexpertRoşuMirceaşicompletarea la acest raport,potrivitcăruiareclamanta nua obţinutaprobărilepentru instalarea unui panoupublicitar în B-dul Aviatorilor nr.8 şi
- notificarea din 17iulie 1998privindreziliereacontractuluideînchiriere nr.69din 23ianuarie 1999;
-restituirea,la 17iulie 1998, prinmandatpoştalasumei trimisă dereclamantă,sumăneîncasatăde pârâţi:
-nerespectareaclauzelorcontractuale prevăzutela art.7.1.1.1.,art.6.1.2. şi 4.1.2.
În susţinerea acestui motivderecurs pârâţii aususţinutcă înesenţă că reclamantaadoveditrea credinţă înexecutareacontractului, motivfaţădecareaceastanu se mai puteaprevalade art.1073cod civil, şi,de altfel,a fostnotificatăprivindreziliereacontractului.
- Instanţele aupronunţat hotărârinelegale şinetemeinice deoarecenuauanalizat prevederilepct.7.1.1.1. din contract,partea înculpăfiindreclamantacarenu arespectatclauzelecontractualeinserateîn art.4.1.2.şi 6.1.2.din contract;
- greşitaobligarea pârâţilor la platasumeide50.000 USD; această măsurănu trebuiamenţinutădeoarececurtea de apel nuaexaminatmotivelede apel,şiînlăturareaacesteiobligaţii.
III.– hotărârileseîntemeiazăpe o gravăgreşeală de fapt,decurgândsintr-oapreciereeronată aprobeloradministrate,respectivacontractuluideînchiriereCHVS 10, faţăde care,aucalitatea de terţi.
Şi, însfârşit,conchid recurenţiipârâţi căpretinseledaune – interesecompensatoriinu au fostdovedite încauză prin probeleadministrate, şi,nu existădovadăreferitoare la legăturade cauzalitate întreprejudiciulde 50.000 USDşi prejudiciuldin contractul sw închiriere CHVS 10.
Înconsecinţă, pârâţii ausolicitatadmiterearecursului, aşa cum a fostformulat,cu cheltuielide judecatăreprezentândtaxă detimbru şionorariu de avocat.
Împotrivaaceleiaşideciziipronunţateîn apela declarat recurs reclamanta, pecare,nu l-atimbratşi nici motivat,situaţie,în care Curtearămâneîn pronunţarepe excepţianetimbrăriirecursului, avândînvederecă,timbrajulprevaleazăasupraoricărorchestiuni prealabile.
În ce priveşte recursul reclamantei
Examinând globalcriticileformulatedepârâţi,Curtea constatăcă suntnefondatepentruurmătoarele considerente:
La data de 23 ianuarie 1998, întreproprietariiimobiluluidin B-dulA, Sectorul 1,R. I.şi M. L. Aşi S.C."C. M." S.R.L. s-a încheiatcontractul nr.69prin care pârâţiiacordau clientei – reclamanteexclusivitateadreptului de afacepublicitate pe spaţiuldelimitatprin anexa 1 de lacontract, respectiv curteaimobiluluisituat în Bucureşti, B-dulA.,Sector 1,pe o perioadăde6 ani,începândcu datainstalăriiansambluluipublicitar.
Potrivitart.4.2.3. dinContract,locatorul seobligasăpună ladispoziţiareclamanteiacordulscris alAsociaţieidelocatari,acordcese referea lainstalareaansamblului publicitar de cătrereclamantăînexclusivitate, iarreclamanta,în calitatede client, pentru spaţiul închiriat seobliga săobţinătoateaprobărilenecesareconstruirii ansamblului publicitar, conformlegislaţiei(art.4.1.2.) şiva plăti ochirie lunară de 400 USD în primele10 zilede ladatainstalării acestuia.
Din examinarea expertizeiefectuatăîn cauză,în apel de expertul contabil Roşu Mirceaaflatăla filele 33 – 37 asuplimentuluiraportului de expertiză efectuată deacelaşi expert,recunoaşterilepârâţilor lainterogatoriu – punctele1 şi 6, dedusede tribunal în bazaart.225 cod procedură civilă (dinneprezentarealor îninstanţă pentru administrareaacesteidovezi), şiaProcesului Verbalde Contravenţienr.0484E din 27 iulie 1998,rezultă că obligaţia contractuală (art.4 pct.4.2.2.) nua fostrespectată de pârâţi,întrucâtaceştia au permis unei terţe firme – S.C."M. G. A." – S.A. săexecute pe spaţiul (comercial) închiriatreclamanteiun panou publicitar,aşa încâtambele instanţe austabilit legalşi temeinic nerespectarea contractului,chiar de pârâţi.
În această situaţie, corect au stabilitcelelalteinstanţe,căreclamantaera îndreptăţită să seadreseze instanţei de judecată şisă seconstate că suntîntemeiate pretenţiile pretinseprinacţiune.
Mai mult, printre obligaţiilecontractuale alepârâţilor era şiaceeaprevăzutăla art.4 pct.4.2.3. şi, potrivit căreia „Locatorul se obligăşi pune ladispoziţiaS.C."C.M" acordul scris al Asociaţiei de locatari (careprezentantal proprietarilorapartamentelor) şi alproprietarilor spaţiilorcu altădestinaţie (magazine dacă este cazul), acordprivindinstalarea ansamblului publicitar de cătrereclamantă,înexclusivitate. În acest sens,pârâţii ausolicitat reclamantei deşi această obligaţie eraîn sarcina pârâţilor conformart.4.2.3. dincontract..
Iar, înconvenţia lorpărţileauinseratunpactcomisoriude gradulI,astfel căreziliereanuaoperatde drept,fiindnecesarîn acest sensca parteainteresată(art.7 din contractambele părţi audreptul să ceară rezilierea într-o perioadăde 30 zilede lanotificarea în scrisacelorlaltepărţi) să seadreseze instanţeijudecătoreşticu oacţiune în reziliereacontractului,iar dinprobeledosarului rezultăcăchiria a fost trimisă, darrestituităde pârâţi.
Aşaîncâtinstanţele auapreciatcorect notificarea din 17 iulie 1998 pentru cădinconţinutul contractului nu rezultăobligaţia la care se referăapelanţii că ar fiavut-o reclamanta, dimpotrivă pârâţii erau obligaţisădepunăacordulscris altuturor proprietarilorapartamentelorşi spaţiilor cu altă destinaţie pentruinstalareaansamblului publicitar, ceea cepârâţii nu au făcut.
De asemenea, din acelaşiraportde expertiză şi din celelalte acte aflate ladosar, rezultă căreclamantaa depusdupăîncheierea contractuluideînchiriere,întreaga documentaţie pentruobţinereaaprobărilorpe carenu leobţinusepână înmomentulcândpâeâţii au închiriatspaţiu unei altesocietăţi (cu carea încheiat contractul deînchiriere nr.CHVS 10) ceea cea făcut ca dupăaceastădatăreclamanta să nu mai aibănevoie de acestea,cum legal şi temeinicau reţinutcele douăinstanţe.
Curtea de apel nu avea dece să apliceîn cadrul acestui procesdispoziţiile art.7.1.1.1. din contract deoareceinstanţade judecatănu afostinvestită cuacest capătde cerere, textulinvocat stabilea numai condiţiile în care părţilepot cere reziliereacontractului.
Dinconsiderenteleexpusemai sus, reiese culpaexclusivăa pârâţilorînexecutareacontractului,daunelefiinddovedite.
De asemenea,legal şitemeinica soluţionatinstanţa de apelcriticareferitoare laobligareaîn solidarapârâţilor,şi corectamenţinut măsurade obligare a pârâţilor la suma pretinsă de reclamantă (înlăturândnumaiobligareaîn solidar).
În concluzie, convenţiile legalfăcute de părţiauputerede lege,astfelcă odatăîncheiatcontractul, părţile suntobligatesărespecteclauzeleinserate, ceea cepârâţii nu aufăcut,respectivauîmpiedicatpe reclamantăsă îşi îndeplineascăobligaţiile comerciale,dândspaţiulînchiriatunei alte persoanejuridice.
Înacestecondiţii, pârâţiinu au respectatcontractul şi auprejudiciat-o pereclamantă prinatitudinealor de reacredinţă,împrejurări cereiesdin acteleaflate la dosar şimenţionate înconsiderenteleprezentei decizii.
Aşa fiind, Curteaîn raport de art.316 cod procedură civilăşi 296cod procedură civilăconstată cărecursulpârâţilor estenefondat şi va fi respins,ca atare.
În ce priveşte recursul reclamantei, Curteaarămas înpronunţare pe excepţianetimbrăriirecursului,întrucâtreclamantanu s-aconformatdispoziţiilor legaleimperative privindlegeatimbrului, situaţie, în care, vafaceaplicaţiuneadispoziţiilorart.20 (1) şi (3) dinLegea 146/1997 republicată, şi va anularecursul, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează, canetimbrat, recursul declarat dereclamanta S.C. S.C."C. M." S.R.L. Bucureşti împotriva deciziei nr.373 din15 iunie 2000 a Curţii de ApelBucureşti – Secţia a III-aCivilă.
Respinge, ca nefondat, recursul pârâţilor R. Işi M. L. A. împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1893/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1896/2003. Comercial → |
|---|
