CSJ. Decizia nr. 1932/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1932/2003
Dosar nr. 4572/2001
Şedinţa publică din 28 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 296 din 29 martie 2000, Tribunalul Hunedoara a admis acţiunea reclamantei SC A.P.R. SRL Deva, formulată în contradictoriu cu pârâta SC U.P.R. SRL Deva, dispunându-se anularea contractului de sublocaţie din 23 martie 1998 şi a actului adiţional la contractul nr. 885 din 5 aprilie 1998, ca fiind încheiate prin constrângere.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în baza înscrisurilor de la dosar şi a declaraţiilor martorilor audiaţi nemijlocit, că actele, a căror anulare s-a dispus, au fost încheiate ca urmare a unor condiţionări.
Ceea ce a reprezentat o constrângere, dându-se, astfel, eficienţă dispoziţiilor 953, 955 şi, respectiv, art. 956 C. civ.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 902/A din 10 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, care, reanalizând probele administrate la fond, a ajuns la concluzia că soluţia pronunţată de tribunal este legală şi temeinică.
Împotriva acestei ultime soluţii a declarat recurs pârâta-apelantă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În drept, se invocă cazul de casare, prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Astfel, se susţine de către recurentă că, deşi, pentru termenul când s-a soluţionat apelul, respectiv, 3 noiembrie 2000, apărătorul ales al acesteia a formulat o cerere de amânare, motivată de imposibilitatea prezentării pentru motive de boală, sens în care a ataşat cererii şi o adeverinţă medicală, acte depuse la grefa instanţei la data de 2 noiembrie 2000, instanţa nu a amânat soluţionarea că a păşit la judecată, încălcându-i-se, prin aceasta, pârâtei dreptul la apărare. Trimiterea, în acest sens, la prevederile art. 105 C. proc. civ. de către recurentă este greşită, textul referindu-se la nulităţi.
Cu toate acestea, Curtea, examinând critica în raport cu probele cauzei, o apreciază neîntemeiată.
Astfel, deşi cele susţinute de recurentă sunt parţial adevărate, în sensul că, pentru termenul când s-a judecat apelul, apărătorul său a cerut motivat amânarea şi instanţa a păşit la judecată, nu se poate reţine că i-a fost încălcat dreptul la apărare, dat fiind faptul că instanţa a amânat pronunţarea pentru data de 10 noiembrie 2000, pentru ca apelanta-pârâtă să depună concluzii scrise.
Faptul că apelanta afirmă că nu a cunoscut despre această măsură nu este imputabil instanţei, aşa încât, faţă de considerentele ce preced, Curtea:
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, SC U.P.R. SRL Deva, împotriva deciziei nr. 902/A din 10 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 28 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1886/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1935/2003. Comercial → |
|---|
