CSJ. Decizia nr. 1943/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1943/2003
Dosar nr. 9201/2001
Şedinţa publică din 28 martie 2003
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Vâlcea, prin sentinţa civilă nr. 88/COM din 31 ianuarie 2001, a respins acţiunea reclamantei SC A.G. SA cu sediul în comuna Măciuca, judeţul Vâlcea, prin care solicita obligarea pârâtului M.F., domiciliat în comuna Măciuca, satul Botorani, judeţul Vâlcea, la plata sumei de 9.534.698 lei, reprezentând contravaloarea erbicidului vândut, precum şi a sumei de 3.000.000 lei, reprezentând diferenţa la preţul reevaluat al produselor livrate şi dobânda comercială şi la plata cheltuielilor de judecată.
Instanţa a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada pretenţiilor sale, prezentând ca dovadă doar o factură fiscală, nesemnată de beneficiar şi contestată de acesta.
Secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Piteşti, prin Decizia nr. 491 A-C din 17 septembrie 2001, a admis apelul reclamantei, a schimbat sentinţa primei instanţe, a admis acţiunea, aşa cum a fost modificată şi a obligat pârâtul la plata sumei de 9.534.698 lei, reprezentând preţul produselor livrate, a sumei de 6.674.288 lei, reprezentând dobândă şi a sumei de 3.894.237 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate la prima instanţă şi la instanţa de apel.
Instanţa de apel a reţinut că probele dosarului, aşa cum au fost completate în apel, fac dovada livrării produselor către pârât, acesta datorând sumele solicitate de reclamantă.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, constând în aceea că nu a primit marfa de la reclamantă, cu care nu a avut raporturi comerciale, livrarea acesteia fiind stabilită doar pe baza mărturiei unor angajaţi ai reclamantei şi a unor acte care nu au fost semnate de pârât şi în aceea că s-a stabilit greşit posibilitatea efectuării dovezii prin declaraţie de martori.
Criticile sunt neîntemeiate.
Instanţa de apel a reţinut corect că, în materie comercială, proba cu martori este admisibilă, chiar în cazurile prevăzute de art. 1191 C. civ., atunci când instanţa o consideră necesară.
În speţă, faţă de existenţa unei facturi şi a unui aviz de expediţie nesemnate de pârât, instanţa a admis în mod justificat proba cu martori.
Martorii audiaţi nu au interdicţia de a depune mărturie, iar faptul că aceste mărturii sunt nesincere, ca urmare a interesului acestora, este nedovedit.
Dimpotrivă, funcţia ocupată de pârât la data livrării mărfii poate justifica unele nereguli din acte, ca urmare a încrederii în această persoană.
Martorii audiaţi fac dovada livrării produselor către pârât, modul în care au fost folosite ulterior de acesta, situaţie pe care a invocat-o, neavând relevanţă pentru soluţionarea litigiului.
Faţă de cele de mai sus, recursul declarat de pârât este nefondat, urmând a fi respins ca atare, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta M.F. împotriva deciziei nr. 491/A/C din 17 septembrie 2001 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 28 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1939/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1944/2003. Comercial → |
|---|
