CSJ. Decizia nr. 1939/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1939/2003
Dosar nr. 9190/2001
Şedinţa publică din 28 martie 2003
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 599/E din 10 aprilie 2001, a respins acţiunea reclamantei R.A.J.A.C, cu sediul în Iaşi, prin care a chemat în judecată pârâta Grupul Şcolar I.U.V., cu sediul în Iaşi, judeţul Iaşi, cerând obligarea acesteia la plata sumei de 84.205.360 lei, reprezentând penalităţi de întârziere în achitarea facturilor emise pentru serviciile de apă-canal prestate, precum şi a sumei de 5.727.321 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinţei, prima instanţă a reţinut că neachitarea la timp a serviciilor de care a beneficiat nu se datorează culpei pârâtei, ci faptului că nu a primit la timp, şi în cuantumul solicitat, fondurile necesare desfăşurării activităţii sale, de la bugetul de stat, prin organul local al administraţiei de stat.
Apelul reclamantei, împotriva sentinţei menţionate, a fost respins de Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia comercială nr. 371/A din 24 septembrie 2001, cu aceeaşi motivare ca a primei instanţe.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, constând în greşita apreciere a lipsei culpei pârâtei, convenţia încheiată obligând-o, conform art. 1087 C. civ., la plata penalităţilor cuvenite pentru plata cu întârziere a sumelor datorate.
Critica este neîntemeiată.
Prin contract s-a stabilit plata unor „penalităţi, conform prevederilor legale", în caz de neachitare în termen a facturilor emise, iar prin actul adiţional la contract se vorbeşte de „majorări de 0,2%", categorie ce nu echivalează cu penalităţile stabilite printr-o clauză penală.
Cum clauza penală reprezintă o compensaţie predeterminată, aşa cum prevede art. 1069 C. civ., ce trebuie să fie expres şi complet prevăzută în convenţie. Omisiunea precizării cuantumului penalităţilor de întârziere echivalează cu lipsa clauzei penale, motiv pentru care respingerea apelului reclamantei este justificată.
Ca atare, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ., cu atât mai mult, cu cât neplata la termen a sumelor datorate trebuie examinată în strânsă legătură cu noţiunea de culpă contractuală, penalităţile de întârziere nefiind similare cu o răspundere obiectivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, R.A.J.A.C. Iaşi, împotriva deciziei nr. 371/A din 24 septembrie 2001 a Curţii de Apel Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 28 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1935/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1943/2003. Comercial → |
|---|
