CSJ. Decizia nr. 1944/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1944/2003
Dosar nr. 9211/2001
Şedinţa publică din 28 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 88 din 26 ianuarie 2001, Tribunalul Argeş a admis acţiunea reclamantei S.A.R.A., sucursala Piteşti, împotriva pârâtului P.A., obligându-l pe acesta să-i plătească reclamantei suma de 75.677.041 lei cu titlu de despăgubiri şi dobânda comercială calculată la nivelul taxei de scont a B.N.R.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut, în baza înscrisurilor de la dosar şi a dispoziţiilor legale, incidente cauzei, că pârâtul, în timp ce conducea autoturismul marca Dacia 1310, a intrat în coliziune cu autoutilitara, proprietatea SC A.T. SRL Argeş, provocându-i avarii a căror reparaţii s-au ridicat la valoarea de 155.677.041 lei şi că, din moment ce o parte din paguba produsă autoturismului avariat a fost suportată de reclamantă în baza contractului de asigurare, prin efectul legii, diferenţa trebuie suportată de pârâtul din culpa căruia s-a produs accidentul, culpă necontestată de acesta.
Apelul declarat de pârât, împotriva sentinţei tribunalului, prin care a susţinut că greşit a fost obligat să suporte o parte din pagubă, deoarece, la rândul său, posedă asigurare auto obligatorie, a fost admis prin Decizia nr. 525 din 1 octombrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. 4200/2001, care a constatat că pârâtul nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de art. 58 din Legea nr. 136/1995, care dă dreptul asiguratului să recupereze sume plătite de la persoana vinovată de producerea evenimentului ce constituie riscul asigurat.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei interpretări a dispoziţiilor Legii nr. 136/1995, în sensul că acţiunea sa se întemeiază pe dispoziţiile art. 22 din respectiva lege şi nu pe cele ale art. 58, cum greşit a motivat instanţa de apel.
Critica este întemeiată, iar recursul se va admite pentru considerentele ce urmează.
Aşa cum în mod corect a reţinut situaţia de fapt, instanţa de fond, care a făcut şi o corectă aplicare în speţă a prevederilor Legii nr. 136/1995, respectiv art. 998 C. civ., autoturismul avariat, proprietatea SC A.T.S. SRL, era asigurat facultativ în baza contractului nr. 40052/1998, în temeiul căruia reclamanta a achitat societăţii păgubite contravaloarea reparaţiilor autoturismului, în sumă de 155.677.041 lei. Din această sumă, reclamanta a recuperat 80.000.000 lei de la SC A.S.R. SA, în baza contractului de asigurare prin efectul legii, de care beneficia autoturismul condus de pârât. Cum, pentru diferenţa înregistrată ca pagubă în patrimoniul reclamantei, aceasta are, potrivit prevederilor art. 22 din Legea nr. 136/1995, prin subrogare în drepturile asiguratului (odată ce a făcut plata către aceasta) şi în limitele sumei plătite, deschisă calea acţiunii în contra celor răspunzători de producerea pagubei, acesta fiind temeiul de drept al acţiunii reclamantei şi nu art 58 din aceeaşi lege, cum greşit a reţinut Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia recurată, care se referă la dreptul la acţiune directă a asigurătorului în cazul când el a plătit despăgubiri persoanei păgubite, în temeiul unui contract de asigurare obligatorie prin efectul legii, ceea ce nu este cazul în speţă, când acest drept este limitat la cazurile anume prevăzute la acest text (art. 58).
Faţă de considerentele ce preced, criticile recurentei sunt întemeiate, soluţia instanţei de apel este netemeinică şi pronunţată cu încălcarea legii.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., intimatul-pârât va fi obligat la cheltuieli de judecată în recurs, către recurenta-reclamantă.
Astfel fiind, Curtea:
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta S.A.R.A. SA Bucureşti, sucursala Piteşti, împotriva deciziei nr. 525/A-C din 1 octombrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi contencios administrativ.
Modifică Decizia atacată, în sensul că respinge apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei nr. 88/C din 26 ianuarie 2001 a Tribunalului Argeş.
Obligă intimatul-pârât la plata sumei de 2.592.811 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs către recurenta-reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 28 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1943/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1946/2003. Comercial → |
|---|
