CSJ. Decizia nr. 1977/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1977/2003
Dosar nr. 2655/2001
Şedinţa publică din 1 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC U.A. SA Reghin a chemat-o în judecată pe pârâta SC D.A. SA Reghin, pentru revendicare imobiliară, respectiv, pentru ca, prin hotărâre judecătorească, pârâta să recunoască dreptul de proprietate al reclamantei asupra depozitului de electronice, cât şi a grupului de repartizare nealimentar din Reghin şi să retrocedeze cele două obiective comerciale imobiliare, în deplină proprietate şi posesie reclamantei.
Prin sentinţa civilă nr. 571 din 20 aprilie 2000, Tribunalul Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei, fără cheltuieli de judecată, reţinând că pârâta este titularul dreptului de proprietate cu privire la terenul aferent celor două imobile edificate, conform HG nr. 834/1991, iar faptul că reclamantei i s-a tolerat posesia unei părţi din imobilele pretinse, nu este de natură a-i conferi şi dreptul de proprietate.
Prin Decizia nr. 765/A din 14 decembrie 2000, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei împotriva sentinţei mai sus menţionate.
În considerentele acestei decizii, instanţa de apel a reţinut că intimata-pârâtă este proprietar tabular al imobilelor revendicate, iar reclamanta, în revendicare, avea obligaţia să dovedească existenţa dreptului de proprietate pe care îl pretinde, în conformitate cu art. 1169 C. civ., dovadă pe care apelanta-reclamantă nu a fost în măsură s-o producă.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamanta SC U.A. SA Reghin, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, prin invocarea prevederilor art. 304 pct. 6, 8 şi 11 C. proc. civ. şi solicitând casarea acesteia şi rejudecarea în fond a cauzei.
Astfel, recurenta-reclamantă, în ce priveşte activul comercial, magazinul situat în Reghin, judeţul Mureş, susţine că instanţa nu a luat în considerare că cele două societăţi în litigiu au luat fiinţă în temeiul Legii nr. 15/1990, prin divizarea fostei I.C.S.M. Reghin şi prin deciziile nr. 424 şi 425 din 31 octombrie 1990 ale Prefecturii judeţului Mureş, conform listelor anexate, astfel încât magazinul şi magazia acestuia nu au aparţinut şi nu au făcut parte niciodată din patrimoniul SC D.A. SA, lucru recunoscut şi de intimata-pârâtă.
Cu privire la imobilul, grup repartizare nealimentar, situat în Reghin, judeţul Mureş, arată că instanţa greşit s-a limitat la a constata că „pârâtă este proprietarul tabular al imobilelor revendicate, conform C.F. 12925/II/Reghin cota 1/1 construcţie şi teren" şi a ignorat faptul că pârâta-intimată a săvârşit un abuz, intabulând de la statul român ambele imobile situate în Reghin.
Recursul nu este fondat.
Referitor la magazinul de electronice din Reghin, din actele dosarului reiese că acesta, fiind proprietatea statului, folosea, anterior anului 1995, pentru ambalaje o magazie ce se afla în incinta magazinului, magazie, ce, ulterior, ca urmare a privatizării, a intrat în proprietatea pârâtei, fiind intabulată în cartea funciară, împreună cu întreaga unitate alimentară – magazinul alimentar din Reghin.
În ce priveşte grupul de repartizare nealimentar, rezultă că, prin divizarea fostei I.C.S.M. Reghin, în baza deciziilor Prefecturii judeţului Mureş, imobilele au fost atribuite părţii litigante, reclamanta efectuând operaţiunea intabulării grupului de repartizare din Reghin.
Mai este de precizat că simpla posesie a spaţiilor comerciale în litigiu de către pârâtă, pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp, de câţiva ani, evident că nu era de natură să-i confere un drept de proprietate şi nici nu alt drept real asupra acestora.
În consecinţă, se reţine că reclamanta, promovând acţiunea în revendicare, nu a putut dovedi existenţa dreptului de proprietate pe care l-a pretins asupra celor două imobile, respectiv, depozitul de electronice aparţinând magazinului din Reghin şi grupului repartizare nealimentar, în timp ce pârâta a depus, la dosarul cauzei, dovezi care atestă că este proprietara tabulară a imobilelor revendicate.
Susţinerea recurentei, referitoare la intabularea nelegală, respectiv, abuzivă a imobilelor, nu poate fi primită, atât timp cât nu s-a cerut anularea titlurilor de proprietate în baza cărora s-a efectuat intabularea lor în cartea funciară, instanţa, în virtutea principiului disponibilităţii, nefiind învestită pentru a se putea pronunţa asupra acestui aspect.
În consecinţă, reţinându-se că recurenta-reclamantă nu a formulat nici un motiv de recurs, care, în condiţiile art. 304 C. proc. civ., să conducă la desfiinţarea hotărârii curţii de apel, aceasta va fi menţinută ca fiind legală şi temeinică şi se va respinge recursul declarat în cauză de reclamanta SC U.A. SA Reghin, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC U.A. SA Reghin, împotriva deciziei nr. 765/A din 14 decembrie 2000 a Curţii de Apel Târg-Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 1 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1975/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 198/2003. Comercial → |
|---|
