CSJ. Decizia nr. 1981/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1981/2003
Dosar nr. 8310/2001
Şedinţa publică din 1 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta, A.P.P.S. R.A., sucursala de T.B.N., a chemat-o în judecată pe pârâta, SC T.B.N.I. SA Bucureşti, solicitând instanţei să dispună „evacuarea de pe terenurile imobilului situat în B-dul B.N. şi obligarea acesteia la despăgubiri băneşti, reprezentând contravaloarea chiriei de la data de când foloseşte acestea şi până la data achitării lor".
Prin sentinţa civilă nr. 7164 din 8 noiembrie 2000, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a declarat nulă cererea de judecată astfel formulată, pentru lipsa obiectului acţiunii, în baza dispoziţiilor art. 133 C. proc. civ., reţinând că reclamanta nu a menţionat nici cuantumul şi perioada pentru care susţine că este datorată chiria pentru a putea stabili taxa de timbru, iar, pe de altă parte, pârâta a precizat că nu există nici un contract de închiriere încheiat între părţi.
Prin Decizia civilă nr. 1144 din 10 septembrie 2001, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis apelul declarat de reclamantă, a anulat sentinţa apelată şi, pe fond, a admis acţiunea restrânsă a reclamantei, dispunând evacuarea pârâtei din spaţiul situat în Bucureşti, B-dul B.N.
A obligat-o pe intimată la plata sumei de 123.000 lei cheltuieli de judecată în apel, către apelantă.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că apelanta a renunţat la judecata capătului de cerere din acţiunea principală, referitor la obligarea pârâtei la plata contravalorii chiriei de la data de când foloseşte terenurile şi până la data achitării acesteia, iar cu actele depuse a făcut dovada că a lăsat pârâta să folosească terenurile de la adresa B.N., sectorul 1, aflate în proprietatea statului şi în administrarea sa, conform HG nr. 567/1993, cu modificările ulterioare.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, prin invocarea dispoziţiilor art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ. şi solicitând, în principal, admiterea recursului, modificarea în parte a sentinţei instanţei de apel, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active şi menţinerii soluţiilor de anulare pronunţată de instanţa de fond, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în tot a soluţiei curţii de apel, şi pe fondul cauzei, respingerea acţiunii iniţiale ca neîntemeiate.
Ca un prim motiv de recurs, recurenta-pârâtă invocă excepţia lipsei calităţii procesuale active a sucursalei T.B.N. – pendinte de R.A. – A.P.P.S. de a formula acţiuni în justiţie în numele şi pentru regia autonomă, neavând capacitate procesuală activă, excepţie reiterată şi în faţa instanţei de apel şi, potrivit propriei susţineri, greşit soluţionată.
Un al doilea motiv de recurs, formulat pe fondul cauzei, priveşte încălcarea prevederilor art. 304 pct. 6 C. proc. civ., în sensul că instanţa, dispunând evacuarea sa din spaţiul situat în Bucureşti, B-dul B.N., a acordat „ce nu s-a cerut", având în vedere că reclamanta a solicitat evacuarea sa de pe terenurile de la sus indicata adresă, pe care sunt construite construcţiile sub forma activelor imobiliare aduse în regim de uzufruct de R.A. – A.P.P.S. la asociere, clădiri în care îşi desfăşoară activitatea societatea sa.
În sfârşit, un al treilea motiv de recurs se referă la pronunţarea de către instanţa de apel a unei soluţii eronate de evacuare, în condiţiile în care nu a verificat existenţa dreptului real de proprietate, invocat de intimata-reclamantă, nu s-a făcut dovada predării – primirii terenurilor şi instanţa s-a substituit părţilor la nivelul cărora urma să se tranşeze activitatea de predare – primire a terenurilor de pe care s-a solicitat evacuarea sa.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:
În ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a A.P.P.S., sucursala T.B.N., care constituie primul motiv de recurs, se constată că nu este fondată şi în mod corect a fost respinsă de instanţa de apel, având în vedere că, la dosarul cauzei, au fost depuse două mandate speciale, care atestă capacitatea procesuală activă a reclamantei, respectiv: mandatul dat de A.P.P.S. – R.A. sucursalei sale, prin care o împuterniceşte să formuleze şi să introducă acţiuni în justiţie, în numele şi pentru A.P.P.S. – R.A., precum şi să-i reprezinte interesele şi cel de al doilea mandat se referă la procura specială prin care Directorul General al regiei îl împuterniceşte pe Directorul sucursalei ca, în numele său şi pentru regie, să asigure în instanţă reprezentanta sucursalei, să introducă acţiuni, să formuleze căi de atac etc., prin consilierii juridici.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, privind fondul cauzei, se constată că, de asemenea, nu este fondat, întrucât nu sunt îndeplinite cerinţele art. 304 pct. 6 C. proc. civ., instanţa, prin admiterea acţiunii restrânse, neacordând mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, ci chiar ce s-a cerut, atâta timp cât, prin acţiune, s-a solicitat expres: 1) evacuarea pârâtei de pe terenurile imobilului situat în Bucureşti, B-dul B.N. şi 2) despăgubiri băneşti reprezentând contravaloarea chiriei pentru perioada cât pârâta a folosit aceste terenuri, capăt de cerere din acţiunea principală la care, ulterior, după introducerea apelului, a renunţat (dosar apel).
Nici cel de-al treilea motiv de recurs nu este fondat, de vreme ce este în afara oricărui dubiu că reclamanta a făcut dovada dreptului său de a solicita evacuarea pârâtei de pe terenurile în discuţie, acesta întemeindu-se pe HG nr. 567/1993, cu modificările ulterioare, prin care terenurile, aflate în proprietatea statului au fost date în administrarea sa.
S-a făcut, de asemenea, dovada deplină că recurenta-pârâtă foloseşte aceste terenuri fără titlu şi fără plata vreunei chirii, prin înscrisurile depuse la dosar, contractul, statutul recurentei, actele adiţionale la acestea, protocolul de predare - primire din 25 septembrie 1996 (art. 3, care prevedea şi încheierea unui contract de închiriere, care, în fapt, nu s-a realizat).
În consecinţă, reţinându-se că recurenta-pârâtă nu a formulat nici un motiv de recurs în condiţiile prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., pentru a conduce la desfiinţarea deciziei curţii de apel, aceasta va fi menţinută ca fiind legală şi temeinică şi se va respinge recursul declarat în cauză de SC T.B.N.I. S.A. Bucureşti, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC T.B.N.I. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 1144 din 10 septembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti , secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 1 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 198/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1984/2003. Comercial → |
|---|
