CSJ. Decizia nr. 1986/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1986/2003
Dosar nr. 9239/2001
Şedinţa publică din 1 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa şi înregistrată sub nr. 4225 din 5 octombrie 1999, reclamanta SC C. SA Constanţa, în contradictoriu cu pârâta SC O.T. SRL Constanţa, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună:
- anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1618 din 20 mai 1999, intervenit între părţi
- anularea contractului de leasing nr. 1765 din 27 aprilie 1998.
În motivarea acţiunii, reclamanta învederează, în esenţă, că cele două acte a căror anulare se cere s-au încheiat în baza Hotărârii A.G.A. şi prin aplicarea dispoziţiilor OG nr. 88/1997 şi a HG nr. 55/1998 – acte normative care nu mai erau incidente, întrucât societatea reclamantă avea capital majoritar privat, iar pe de altă parte, în obiectul de activitate al pârâtei nu erau incluse operaţiuni de leasing.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, prin sentinţa nr. 14/COM din 19 noiembrie 1999, a dispus, în baza art. 158 alin. (1) şi (3), cu referire la art. 159 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., declinarea competenţei de judecată a acţiunii în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia comercială.
S-a reţinut că dispoziţiile art. 3231, 329, 3210, 3228 şi 3229 din OG nr. 88/1997, introduse prin Legea nr. 99/1999, intrată în vigoare la 26 iunie 1999, sunt ulterioare încheierii şi executării contractelor în litigiu.
S-a motivat că aceste dispoziţii conţin norme de procedură, inclusiv de competenţă, care sunt de imediată aplicare şi determină în acelaşi timp sfera actelor şi situaţiilor juridice cărora le sunt aplicabile.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs SC O.T. SRL, invocând greşita aplicare a legii, cât priveşte stabilirea instanţei competente în soluţionarea cauzei.
Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia nr. 151/COM din 13 ianuarie 2000, a respins, ca nefondat, recursul reţinând, în esenţă, că actele normative invocate sunt ulterioare raportului juridic stabilit între părţi, astfel încât instanţa competentă a judeca cauza este instanţa comercială de drept comun, după natura comercială a contractului.
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa nr. 1023/COM din 3 aprilie 2000, admite excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi respinge, ca prescrisă, cererea reclamantei SC C. SA Constanţa.
În pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut, în esenţă, că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 32 şi 28 din Legea nr. 99/1999 – termen de 3 luni – şi că acest termen curge de la data modificării OUG nr. 88/1997, prin Legea nr. 99/1999, intrată în vigoare la 26 iunie 1999.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta SC C. SA a declarat apel, susţinând, în esenţă, neaplicarea art. 3228 din OUG nr. 88/1997, modificată şi completată.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, prin Decizia nr. 772 COM din 23 octombrie 2000, a admis apelul, a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza pentru rejudecare în fond, constatând netemeinicia prescripţiei dreptului la acţiune.
În pronunţarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că termenul de introducere a acţiunii nu este de 3 luni, acest termen fiind incident doar pentru operaţiunile prevăzute în capitolul 5 din OUG nr. 88/1997 (art. 2 pct. 15 din Normă) deci, cele date în competenţa curţii de apel.
În rejudecare, Tribunalul Constanţa, prin sentinţa nr. 725/COM din 27 martie 2001, a respins excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu a administratorului SC C. SA şi a respins, ca nefondată, acţiunea reţinând, pe de o parte, că parte în proces este societatea şi nu administratorul acesteia, care îndeplineşte calitatea de reprezentant, iar pe de altă parte, cât priveşte fondul pricinii, instanţa a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile OUG nr. 88/1997 şi HG nr. 55/1998 – acte normative ce fac trimitere la capitolele ce fac referire la vânzarea de active ale societăţilor comerciale şi la care statul este acţionar majoritar şi care nu exclud aplicarea metodei de privatizare prevăzute de acestea, urmare a tranzacţionării acţiunilor.
Apelul declarat în termen legal de reclamant a fost respins de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, prin Decizia nr. 901/COM din 18 octombrie 2001, instanţa reţinând, în pronunţarea acestei hotărâri, următoarele:
- împrejurarea că anumite dispoziţii privitoare la vânzarea de active cuprinse în OUG nr. 88/1997 şi HG nr. 55/1998, se referă la societăţile la care statul sau autoritatea administraţiei publice locale este acţionar majoritar, nu exclude aplicarea acestei metode de privatizare şi societăţilor la care statul nu mai deţine capital majoritar, urmare a tranzacţionărilor acţiunilor.
- indiferent dacă F.P.S.-ul era sau nu majoritar, societatea comercială, aflată în pragul privatizării, trebuia să respecte Hotărârea A.G.A. de aprobare a încheierii contractului de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare, care-şi produceau efectele legale.
- operaţiunea de leasing nu poate fi confundată cu instrumentul comercial reprezentat de contractul de leasing, care este un act specific circuitului comercial şi care nu reprezintă un obiect de activitate distinct.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC C. SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând atât dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. – încălcarea şi aplicarea greşită a art. 27 din OUG nr. 88/1997, Cap. III, Titlul III din HG nr. 55/1998, HG nr. 202/1998, art. 14 din OG nr. 51/1997 şi art. 34 din Decretul nr. 31/1954, cât şi dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. – schimbarea naturii actului dedus judecăţii prin interpretarea lui greşită.
Curtea, analizând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Contractul de leasing imobiliar cu clauza irevocabilă de vânzare, perfectat de SC C. SA, în calitate de locator, şi SC O.T. SRL, în calitate de utilizator, s-a încheiat în fapt prin efectul novaţiei contractului de asociere în participaţiune preexistent, înregistrat sub nr. 4409 bis din 15 decembrie 1997, în baza mandatului special al F.P.S. Bucureşti, cu nr. 300/1162 din 5 martie 1998, şi a Hotărârii A.G.A. nr. 2 din 11 martie 1998.
Dispoziţiile art. 27 alin. (1) din OUG nr. 88/1997, permit societăţilor comerciale şi regiilor autonome, care au în derulare contracte de locaţie de gestiune, de închiriere sau de asociere în participaţiune, să vândă sau să încheie contracte de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare cu locatarii sau asociaţi lor, în situaţiile în care aceştia au efectuat investiţii în respectivele active, în condiţiile stabilite de text.
De reţinut este faptul că sus menţionatul contract de leasing a fost încheiat cu respectarea cerinţelor stabilite la momentul adoptării Hotărârii A.G.A. nr. 2 din 1998 – dată la care F.P.S. nu avea calitatea de acţionar majoritar.
Analizând dispoziţiile legale, incidente în cauza de faţă, se constată că acestea nu sunt de natură a condiţiona acţiunea de privatizare de calitatea de acţionar majoritar a statului, nespecificând care trebuie să fie participarea statului la structura acţionariatului.
Astfel, din economia dispoziţiilor cuprinse în art. 1 din OUG nr. 88/1997, se arată că menţionatul act legislativ stabileşte cadrul juridic şi „pentru vânzarea activelor aparţinând societăţilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar".
În Anexa 1, pct. 4 al Hotărârii de Guvern din 30 martie 1998, privind aprobarea Programului de privatizare a societăţilor comerciale, se relevă, în mod expres, că, şi în situaţiile de leasing imobiliar, perfectarea contractului se realizează în baza aprobării Adunării Generale a Acţionarilor.
Rezultă, aşadar, prin coroborarea textelor legale la care s-a făcut referire, că încheierea contractului de leasing imobiliar cu clauză de vânzare a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale, în cauză, nefiind incidente dispoziţiile OUG nr. 51/1997, modificată, care poartă asupra leasing-ului indirect.
Se reţine, totodată, că, în mod corect, s-a apreciat de către instanţa de apel faptul neîncălcării principiului specialităţii capacităţii de folosinţă prin încheierea respectivului contract de leasing imobiliar, întrucât operaţiunea de leasing, aşa cum aceasta este reglementată de OUG nr. 51/1996, nu poate fi confundată cu contractul de leasing ca instrument comercial.
În consecinţă, Curtea apreciază criticile ca nefondate, motiv pentru care, potrivit art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul, menţinând ca legală şi temeinică Decizia recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C. SA Constanţa, împotriva deciziei nr. 901/COM din 8 octombrie 2001 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 1 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1985/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1989/2003. Comercial → |
|---|
