CSJ. Decizia nr. 1994/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1994/2003
Dosar nr. 9259/2001
Şedinţa publică din 1 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la Tribunalul Suceava, reclamanta S.C.U.R.B. Suceava S.A., în contradictoriu cu pârâta S.N.T.F.M. S.A., sucursala Iaşi, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta să-i plătească suma de 31.677.710 lei, reprezentând contravaloarea mărfii constatate lipsă la destinaţie, cu cheltuieli de judecată aferente.
Tribunalul Suceava, prin sentinţa 218 din 15 martie 2001, a admis acţiunea reclamantei, astfel cum a fost formulată, şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 31.677.710 lei cu titlu de daune şi 2.575.700 lei cheltuieli de judecată, reţinând, în esenţă, culpa cărăuşului pe durata transportului, astfel cum ea este reglementată de Regulamentul de Transport pe căile ferate şi de C. civ. – art. 969 C. proc. civ.
Apelul declarat de pârâta S.N.T.F.M. S.A. Iaşi, împotriva sentinţei sus – indicate, a fost admis prin Decizia nr. 432 din 4 octombrie 2001 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi, ca urmare, sentinţa apelată a fost schimbată în sensul că acţiunea a fost respinsă, ca nefondată, cu cheltuieli de judecată aferente.
În pronunţarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că ,în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 83/ 4 din Regulamentul de Transport potrivit cărora cărăuşul este scutit de răspundere dacă transportul a fost eliberat fără urme de sustragere sau violare.
A mai reţinut instanţa că procesul verbal de constatare priveşte doar lipsa constatată, de 2172 kg, fără referire la marfa avizată pe sortimente, conform actelor de expediţie.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta S.C. U.R.B. S.A. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Criticile aduse de recurentă vizează faptul că, prin pronunţarea deciziei recurate, instanţa de apel nu a ţinut cont şi nu s-a pronunţat asupra înscrisurilor hotărâtoare în ceea ce priveşte întinderea răspunderii cărăuşului pentru integritatea mărfii (registrul veghetor, scrisoarea de trăsură, p.v. nr. 336 din 11 ianuarie 2000).
Curtea, analizând Decizia recurată sub aspectul criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 83.1 din Regulamentul de Transport „calea ferată este răspunzătoare pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parţială şi din avarierea mărfii survenită din momentul primirii, la transport şi până la eliberare (..)".
Eliberarea transportului are loc în momentul semnării de primire, fapt certificat de reclamantă prin semnare şi aplicarea ştampilei în registrul veghetor pentru primirea vagoanelor la 10 ianuarie 2000.
Potrivit art. 83.4 din Regulamentul de transport C.F.R., cărăuşul este scutit de răspundere dacă mijlocul de transport a fost eliberat fără urme de violare, scurgere şi alte cauze similare.
Prin semnarea în registrul veghetor, fără obiecţiuni, la 10 ianuarie 2000, reclamanta atestă în fapt primirea transportului fără urme de violare, neformulând, deci, obiecţiuni.
Actele intervenite ulterior momentului la care reclamanta a semnat de primire a transportului, fără obiecţiuni, sunt lipsite de relevanţă juridică în ceea ce priveşte răspunderea cărăuşului care, în fapt, a încetat la 10 ianuarie 2000.
Astfel, în mod corect s-a reţinut de către instanţa de apel lipsa de relevanţă juridică a procesului verbal nr. 336 din 11 ianuarie faţă de pârâtă, acesta fiind încheiat după ce vagoanele au staţionat o zi şi o noapte pe linia de garaj a reclamantei.
Se constată, aşadar, că instanţa de apel a dat o corectă interpretare materialului probatoriu administrat în cauză şi a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale în materia răspunderii cărăuşului – raportat la situaţia de fapt existentă.
În considerarea celor sus menţionate, Curtea urmează, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. U.R.B. Suceava S.A., împotriva deciziei nr. 432 din 4 octombrie 2001 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2003
| ← CSJ. Decizia nr. 199/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1996/2003. Comercial → |
|---|
