CSJ. Decizia nr. 199/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.199/2003
Dosar nr. 7020/2001
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Maramureş, secţia comercială, prin sentinţa nr. 37 din 18 ianuarie 2001, a admis acţiunea formulată de reclamanţii T.R.Gh. şi alţii, în contradictoriu cu pârâta SC C.B. SA, sucursala Maramureş, şi a constatat că sumele de bani pentru care s-a dispus, prin sentinţa civilă nr. 511 din 12 iunie 2000 a Tribunalului Maramureş, executarea silită a imobilelor, proprietatea reclamanţilor, au fost integral achitate cu recipisele C.E.C. nr. 87, 88 şi 89 din 14 noiembrie 2000, la dispoziţia pârâtei.
S-a dispus, totodată, serviciului de carte funciară radierea ipotecilor şi, respectiv, a ipotecilor execuţionale operate în foaia de sarcini a respectivelor imobile.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, conform sentinţei nr. 511 din 12 iunie 2000 a Tribunalului Maramureş, rămasă definitivă, că s-a admis cererea de ordonare a executării silite formulată de creditoarea SC C.B. S.A., sucursala Maramureş, şi s-a ordonat executarea silită şi intabularea ipotecii execuţionale asupra a două imobile, proprietatea reclamanţilor T.R.Gh. şi T.C.N., până la concurenţa sumei de 12.500.000 lei şi, respectiv, a sumei de 45.000.000 lei şi asupra unui imobil, proprietatea reclamanţilor S.M. şi S.M., până la concurenţa sumei de 13.600.000 lei.
La data de 25 iulie 2000, reclamanţii au notificat, prin executorul judecătoresc, banca creditoare cu oferta reală de plată pentru sumele menţionate în sentinţă, anexând recipisele 87, 88 şi 89 din 14 noiembrie 2000, pe care le-au depus la registrul de valori din cadrul Judecătoriei Baia Mare, cu respectarea prevederilor art. 586 şi 587 C. proc. civ.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, prin Decizia nr. 763 din 27 iunie 2001, a respins apelul declarat de pârâta SC C.B. SA, sucursala Maramureş, ca nefondat.
Criticile formulate au fost înlăturate, cu motivarea că acţiunea reclamanţilor a fost corect timbrată, fiind o acţiune în constatarea ofertei de plată; procedura prevăzută de art. 587 C. proc. civ. s-a respectat, apelanta fiind încunoştinţată de intenţia de plată; notificarea şi acţionarea pentru validarea ofertei sunt urmarea neacceptării plăţii de urmăritoare, oferta fiind valabilă.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta, aceasta reiterând criticile formulate în apel, şi anume:
- încălcarea prevederilor art. 5 din Ordinul 760/C din 1999, privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru; acţiunea nefiind timbrată la valoare;
- nerespectarea prevederilor art. 119 C. proc. civ., neexistând o hotărâre definitivă de validare a ofertei şi, deci, inadmisibilitatea acţiunii;
- anulabilitatea ofertei pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 587 C. proc. civ.
La termenul din 21 ianuarie 2003, recurenta a adus „precizări", invocând competenţa curţii de apel în soluţionarea recursului, conform art. 7208 C. proc. civ. şi faptul că partea din creanţa băncii privind dobânzile şi majorările nefiind cuprinse în ofertă şi nefiind stinse prin plată greşit s-a dispus radierea ipotecii în aceste condiţii.
Intimaţii au depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei ca legală şi temeinică.
Recursul nu este fondat.
Acţiunea promovată de reclamanţi a fost corect timbrată, conform art. 3 lit. a) din Legea nr. 146/1997, legea taxelor de timbru, ea fiind o acţiune în constatare, iar nu o acţiune în realizare, nefiind, aşadar, sub incidenţa art. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii, cum eronat susţine recurenta.
Criticile privind nerespectarea procedurii ofertei de plată, prin încălcarea prevederilor art. 587 C. proc. civ., sunt neîntemeiate, deoarece, cum bine a reţinut instanţa de apel, creditoarea a fost notificată, prin executorul judecătoresc la 25 iulie 2000, cu oferta reală de plată, recipisele de consemnare a sumelor datorate fiind depuse la Judecătoria Baia Mare în registrul de valori.
Admisibilitatea prezentei acţiuni nu este condiţionată de obţinerea unei hotărâri judecătoreşti definitive de validare a ofertei, ipoteza art. 1119 C. civ., la care se referă recurenta, având ca obiect imposibilitatea retragerii de către debitor a sumei consemnate, chiar dacă ar avea consimţământul creditorului atunci când a obţinut o hotărâre ce are puterea lucrului judecat, prin care ofertele sau consemnaţiunea s-au declarat bune şi valabile, critica nefiind, deci, întemeiată.
Precizările formulate de recurentă la 21 martie 2003, în faţa acestei instanţe, constituie noi motive de recurs care, nefiind formulate cu respectarea procedurii legale, nu pot fi examinate.
Examinând, însă, şi din oficiu critica cu privire la soluţionarea pricinii, cu încălcarea normelor de competenţă prevăzute de art. 7208 C. proc. civ., se constată că aceasta nu se susţine în raport cu prevederile art. 725 alin. (4) C. proc. civ., potrivit căruia hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămân supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunţate, or, în speţă, sentinţa tribunalului s-a pronunţat la 12 iunie 2000, anterior intrării în vigoare a prevederilor art. 7208 C. proc. civ.
Prin urmare, Curtea va respinge recursul declarat, menţinând ca legală şi temeinică Decizia atacată, în raport cu dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta R.C.R. SA – C.B., sucursala Maramureş, Baia Mare, împotriva deciziei nr. 763 din 27 iunie 2001 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1989/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1994/2003. Comercial → |
|---|
