CSJ. Decizia nr. 2018/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2018/2003
Dosar nr. 318/2003
Şedinţa publică din 1 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC B.F.P. SRL Bucureşti a solicitat emiterea unei somaţii de plată faţă de pârâta debitoare W.T.C. SA, în baza OG nr. 5/2001, pentru suma de 1.524.914 dolari S.U.A., în echivalent lei la cursul B.N.R. din ziua plăţii şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1001 din 31 ianuarie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a admis cererea reclamantei, pârâta debitoare fiind somată ca, în termen de 15 zile de la comunicare, să plătească reclamantei suma de 1.524.914 dolari S.U.A. în echivalent în lei la data achitării şi 193.898.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că reclamanta are o creanţă care îndeplineşte condiţiile cerute de art. 379 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., respectiv, este certă, lichidă şi exigibilă, fiind prevăzută în contractul nr. 723/1998, confirmată în actul adiţional nr. 56/2000, recunoscută şi însuşită de debitoare atât în actele semnate cu creditoare, cât şi în adresele emise de debitoare.
Ca atare, instanţa a susţinut că sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 1 alin. (1) din OG nr. 5/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 128 din 9 decembrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins, ca nefondată, acţiunea în anulare formulată de reclamanta SC W.T.C. SA împotriva sentinţei mai sus menţionate.
În motivarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că apărările pârâtei, referitoare la obligaţiile stabilite prin contractul de asociere, nu sunt fondate pentru că singură s-a obligat şi a încheiat acest contract, în plus, nu neagă că reclamanta i-ar fi plătit datoria către F.P.S. şi , ca atare, recunoaşte şi obligaţia sa de a restitui suma începând cu 24 decembrie 1999.
S-a concluzionat că rezultă, fără putinţă de tăgadă, că datoria, deci, creanţa, este certă, lichidă şi exigibilă, astfel că soluţia instanţei de fond, întemeiată pe dispoziţiile art. 1 alin. (1) din OG nr. 5/2000, este temeinică şi legală, iar acţiunea în anulare a fost respinsă, ca neîntemeiată, conform art. 8 alin. (5) din OG nr. 5/2000, republicată.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs petenta SC W.T.C. SA Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinţei recurate, anularea ordonanţei de plată – sentinţa civilă nr. 1001 din 31 ianuarie 2002 – judecarea cauzei pe fond şi respingerea cererii formulate de SC B.F.P. SRL Bucureşti ca neîntemeiată.
Recurenta susţine, astfel, că este adevărat că şi-a recunoscut datoria şi, implicit, prevederile art. 3 şi 5 ale contractului, dar acestea fac parte integrală din contractul de asociere în participaţiune, coroborându-se cu cele ale art. 4, 6 şi 7.
Astfel fiind, de esenţa acestui contract de asociere în participaţiune este colaborarea financiară în vederea realizării programului investiţional şi managerial, care să asigure creşterea performanţelor SC B. Prahova SA în activitatea ei, administrarea în comun a portofoliului de acţiuni şi menţinerea obligatorie a contractului până la îndeplinirea integrală a obligaţiilor părţilor, nici una din acestea neavând dreptul să-l denunţe până în acel moment.
Ca atare, consideră că atât timp cât contractul este în curs de realizare, greşit instanţa a constatat existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile, în favoarea SC B.F.P. SRL, deoarece prevederile contractuale dovedesc contrariul.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 3 din contractul de asociere în participaţiune, SC B.F.P. SRL s-a obligat să achite F.P.S. pentru şi în contulSC W.T.C. SA suma de 10.641.780.760 lei, reprezentând rest contravaloare acţiuni cumpărate de SC W.T.C. SA de la F.P.S., conform contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, nr. 633 din 10 septembrie 1998, precum şi suma de 446.954.792 lei penalităţi de întârziere, în total 11.088.735.552 lei, reprezentând echivalentul a 1.051.664 dolari S.U.A la cursul B.N.R. din ziua semnării contractului.
Potrivit art. 5 alin. (1), SC W.T.C. SA s-a angajat ferm ca, în termen de max. 12 luni de la încheierea contractului, să acopere sumele achitate, conform art. 3 de către SC B.F.P. SRL Fondului Proprietăţii de Stat, respectiv, suma de 1.051.664 dolari S.U.A. la cursul B.N.R. din ziua plăţii.
Conform aceluiaşi articol, alineatul ultim, SC B.F.P. SRL are dreptul să opteze, la data îndeplinirii obligaţiei de către SC W.T.C. SA a angajamentului asumat, fie pentru reţinerea pachetelor de acţiuni, conform art. 5 alin. (3) şi (4), fie pentru plata de către SC W.T.C. SA a unei sume compensatorii, reprezentând 15% pe an din suma plătită de SC B.F.P. SRL pentru şi în contul SC W.T.C. SA, potrivit art. 3.
Având în vedere că SC W.T.C. SA nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată în termenul stabilit, între părţile contractante a intervenit Actul adiţional nr. 56 din 29 mai 2000 la contract, prin care părţile, de comun acord, au convenit ca termenul de plată a sumei de 1.051.664 dolari S.U.A. şi a sumei compensatorii, reprezentând 15% pe an din suma arătată să fie decalat pe tranşe de plată la anumite termene, stabilindu-se că, în cazul nerambursării la scadenţă a unei rate, toate sumele viitoare datorate, devin scadente.
Din examinarea prevederilor contractuale mai sus menţionate, precum şi a corespondenţei purtate între părţi, rezultă, fără dubiu, că ne aflăm în prezenţa unei creanţe certe - clar stabilită, recunoscută şi însuşită de debitoare sub semnătură.
Tot atât de clar este şi cuantumul datoriei, fiind exprimat în cifre absolute şi într-o monedă recunoscută, al cărui echivalent în moneda naţională este zilnic stabilit de către B.N.R.
La fel şi suma compensatorie, care, oricum, ar putea fi stabilită şi matematic. Rezultă de aici, fără îndoială, că este o creanţă lichidă.
Creanţa este şi exigibilă de vreme ce la art. 2 al Actului adiţional se arată că neplata unei rate face ca şi ratele ulterioare să devină scadente la termenul ratei neplătite, acesta fiind 30 iunie 2000.
Faţă de cele arătate, apărările recurentei nu pot fi primite şi vor fi respinse, în consecinţă, ca nefondate, menţinându-se hotărârea atacată ca fiind legală şi temeinică, având în vedere că recurenta nu a exprimat nici un motiv întemeiat de desfiinţare a hotărârilor pronunţate, în condiţiile art. 304 C. proc. civ., precum şi că, în mod corect, ambele instanţe au reţinut ca fiind îndeplinite cerinţele art. 379 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. şi ale art. 8 alin. (5) din OG nr. 5/2000.
În consecinţă, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză de SC W.T.C. SA Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC W.T.C. SA Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 128 din 9 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2016/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2019/2003. Comercial → |
|---|
