CSJ. Decizia nr. 202/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia Nr.202/2003DOSAR Nr.7023/2001
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC „M.T." SRL împotriva deciziei nr.592 din 31 mai 2001 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a referit de către magistratul asistent că recursul este legal timbrat, promovat în termen şi că ambele părţi au solicitat judecarea în lipsă.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată o reţine spre soluţionare.
CURTE.
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.1669/C din 18 septembrie 2000 pronunţată de Tribunalul Cluj, s-a admis acţiunea precizată de reclamanta SC „P." SRL în contradictoriu cu pârâta SC „M.T." SRL, instanţa obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 159.133.536 lei ,preţ şi cheltuieli de judecată parţiale în sumă de 10.060.342 lei şi luând act de renunţare la judecată privind instituirea sechestrului asigurător.
În pronunţarea acestei soluţii instanţa a reţinut, în esenţă, că pârâta nu a achitat preţul mărfurilor care i-au fost livrate de către reclamantă în perioada iulie – octombrie 1998, că apărările pârâtei întemeiate pe actul adiţional autentificat sub nr.2817 din 15 decembrie 1999 sunt irelevante faţă de obiectul cauzei deduse judecăţii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC „M.T." SRL criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În susţinerea apelului, pârâta invocă, în esenţă, faptul că instanţa de fond nu a dat o interpretare corectă materialului probator administrat în cauză întrucât nu a reţinut culpa reclamantei constând în reaua credinţă pe care a manifestat-oaceasta în gestionarea necorespunzătoare a afacerii pârâtei în perioada în care era administrată de reprezentanţii reclamantei.
La termenul din 22 februarie 2001 instanţa de apel a încuviinţat cererea apelantei de efectuare a unei expertize contabile pentru determinarea cantităţilor de marfă livrată, a situaţiei încasării contravalorii acesteia.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia nr.592 din 31 mai 2001, a respins apelul ca nefondat, reiterând, în cauză, următoarele:
- potrivit concluziilor raportului de expertiză pârâta datorează reclamantei suma de 164.089.798 lei deşi în contabilitatea S.C."P." SRL. Cluj figurează suma de 159.173.885 lei.
- întrucât marfa a fost acceptată fără obiecţiuni de către pârâtă, determinarea ulterioară a produselor nu poate fi imputabilă reclamantei – vânzătoare.
- cheltuieliledeîntreţinerecadîn sarcina locatorului, reţinându-se că între părţi au existatraporturi comerciale de vânzare – cumpătrare de mărfuri.
-sumele reprezentând lipsă la inventar sunt în sarcina pârâtei.
Contra acestei decizii a declarat recurs pârâta SC „M.T." SRL criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art.304 punctele 5 şi 8 Cod procedură civilă.
Criticile aduse de pârâtă deciziei recurate privesc, în esenţă, următoarele aspecte:
- Decizia a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art.105 alin.2 Cod procedură civilă în sensul în care, chiar dacă pârâta a beneficiat de apărare calificată, instanţa, în virtutea rolului său activ, trebuia să pună în discuţia părţilor, faţă de materialul probatoriu administrat în cauză, introducerea în cauză a asociaţilor persoane fizice P.I.şi M.I.
- Decizia a fost pronunţată pe baza unei aprecieri eronate a concluziilor raportului de expertiză ceea ce a condus la o interpretare greşită a actului dedus judecăţii.
Curtea, analizând Decizia recurată din perspectiva criticilor formulate constată că recursul este nefondat pentru motivele ce vor fi analizate în cele ce urmează.
Referitor la primul motiv de recurs:
Invocarea art.105 alin.2 Cod procedură civilă este nepertinentă în susţinerea faptului că instanţa de apel nu şi-a manifestat rolul activ întrucât dispoziţiile art.105 alin.2 , care se circumscriu dreptului comun în materia nulităţilor actelor de porcedură, prevăd, ca o condiţie a vătămării, neîndeplinirea cumulativă a trei cerinţe: să existe un act de procedură întocmit cu nerespectarea formelor legale sau de către un funcţionar necompetent, acest act să fi produs părţii o vătămare, iar vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Rolul activ al instanţei presupune aptitudinea acesteia de a exercita cele două funcţii procedurale constând în cercetarea şi soluţionarea cauzei cu care a fost investită, în baza probelor administrate în cauză.
Cum instanţa deapel a considerat suficient şi lămuritor materialul probatoriu administrat, nu i se poate imputa neexercitarea rolului activ. Partea pârâtă era cea care, în virtutea principiului disponibilităţii, ar fi avut vocaţia procesuală de a tinde la lărgirea cadrului procesual prin formularea vreunei cereri de introducere în cauză a celor doi asociaţi persoane fizice.
Cum instanţa este suverană în a aprecia caracterul pertinent şi relevant al probelor faţă de situaţia de fapt configurată în acţiune şi cum raportul juridic dedus judecăţii este ferm delimitat, este inutil a analiza o atare cerere, sub aspectul relevantei probatoriului.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, se reţine corecta apreciere dată de instanţa de apel probelor administrate în cauză, reţinând ca pertinente concluziile raportului de expertiză contabilă ce caracterizează realitatea de fapt a raporturilor juridice dintre părţi.
În considerarea celor ce preced, Curtea, reţinând ca legală şi temeinică Decizia recurată, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ce nefondat recursul declarat de pârâta SC „M.T." SRL împotriva deciziei nr.592 din 31 mai 2001 a curţii de Apel Cluj – secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2019/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2023/2003. Comercial → |
|---|
