CSJ. Decizia nr. 2019/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.2019/2003
Dosar nr. 2723/2001
Şedinţa publică din 2 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Satu Mare, prin sentinţa civilă nr. 306 din 26 iunie 2000, a respins, ca nefondată, acţiunea introdusă de reclamanta SC R.D. SRL Satu Mare, împotriva pârâtei SC T.S. SRL Satu Mare, având ca obiect restituirea de către pârâtă a sumei de 64.601.100 lei, pe care a obţinut-o prin înşelăciune, ca avans, în vederea procurării de materii prime, precum şi a sumei de 30.000.000 lei, reprezentând dobânzi.
S-a reţinut de instanţă că între părţile din litigiu şi SC C.T. SA Satu Mare s-a încheiat procesul-verbal de compensare nr. 5263 din 1 august 1997, „cu ocazia efectuării operaţiunilor de compensare a datoriilor reciproce", astfel că, potrivit art. 1091 alin. (4) C. civ., au fost stinse obligaţiile dintre părţile semnatare şi, prin consecinţă, pârâta nu datorează nici debit şi nici dobânzi.
Apelul declarat de reclamantă a fost admis de Curtea de Apel Oradea, care, prin Decizia civilă nr. 6 din 16 ianuarie 2001, a schimbat în tot sentinţa, în sensul că a fost admisă acţiunea şi obligată pârâta la plata sumei de 64.601.100 lei, reprezentând pretenţii şi 3.845.365 lei dobânzi.
Pentru a pronunţa hotărârea, s-au avut în vedere probele administrate la instanţa de fond şi expertiza contabilă efectuată în apel, considerându-se că, la 1 august 1997, când s-a încheiat procesul-verbal de compensare nr. 5263, reclamanta nu figurează în evidenţa contabilă cu vreo datorie faţă de pârâtă, însă, la aceeaşi dată, pârâta figurează în evidenţele contabile că datorează suma în discuţie către reclamantă, reprezentând contravaloarea autoturismului cumpărat de reclamantă pentru pârâtă.
În consecinţă, se reţine că între părţile din proces nu existau datorii exigibile şi nici creanţe care să poată fi compensate în condiţiile art. 1143 C. civ., ceea ce a condus la admiterea acţiunii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC T.S. SRL Satu Mare, care, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 10 şi 9 C. proc. civ., a susţinut că se impune casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei noi expertize, cerere formulată în apel, dar asupra căreia instanţa nu s-a pronunţat.
În subsidiar, aşa cum se exprimă recurenta, se solicită, în cadrul celui de al doilea motiv de casare, să se modifice Decizia şi să se respingă apelul reclamantei, deoarece reclamanta a recunoscut că a semnat actul de compensare în cunoştinţă de cauză, iar procesul-verbal de compensare nu a fost anulat şi nici nu s-a cerut anularea, astfel că îşi produce efectele juridice, indiferent dacă a fost sau nu ţinut în evidenţele contabile.
Recursul este nefondat.
Primul motiv de casare intitulat şi principal, este neîntemeiat, deoarece instanţa de apel s-a pronunţat asupra mijlocului de probă solicitat, respectiv, o nouă expertiză contabilă, separat de aceea de la fond, atât la prima cerere, când s-a încuviinţat, cât şi la cea de a doua cerere, când, de data aceasta, s-a respins o altă expertiză la cea deja existentă în apel, iar argumentele aduse de instanţă sunt corecte, faţă de obiectivele propuse de pârâtă.
Cel de al doilea motiv de casare, intitulat şi subsidiar, este, de asemenea, neîntemeiat, pentru că, reţinându-se că procesul-verbal nr. 5263 din 1 august 1997, nu reprezintă modul de stingere al unei obligaţii în condiţiile art. 1143 C. civ., nefiind evidenţiat în contabilitate, în schimb, fiind evidenţiată datoria pârâtei (în suma pretinsă prin acţiune) faţă de reclamantă, el nu constituie decât un mijloc de probă al părţilor, astfel că nu are nici o eficienţă anularea acestuia.
Recurenta nu face vorbire de o altă probă, care confirmă lipsa efectului procesului-verbal nr. 5263/1997, şi anume, procesul-verbal din 18 noiembrie 1997, ulterior primului, prin care pârâta se obliga să livreze reclamantei materii prime în contul sumei de 64.601.100 lei, deci, nu avusese loc nici o compensare la 1 august 1997.
Faţă de cele arătate, nici unul din motivele de casare invocate nu sunt incidente în cauză, considerent pentru care se respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC T.S. SRL Satu Mare, împotriva deciziei nr. 6 din 16 ianuarie 2001 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 2 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2018/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 202/2003. Comercial → |
|---|
