CSJ. Decizia nr. 2056/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2056/2003
Dosar nr. 8074/2001
Şedinţa publică din 3 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, la 28 aprilie 2000, reclamanta SC S.I.T. SA a chemat în judecată pârâta SC I.V. SRL, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 201.467.010 lei, reprezentând valoarea unor lucrări efectuate şi la 308.426.131 lei penalităţi de întârziere.
Prin sentinţa civilă nr. 6775, pronunţată la 26 octombrie 2000, Tribunalul Bucureşti a admis acţiunea reclamantei, a obligat pârâta la plata sumei de 201.467.010 lei contravaloare lucrări, 308.426.131 lei penalităţi de întârziere şi la 19.842.862 lei taxă judiciară timbru, plus 50.000 lei timbru judiciar.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a efectuat, pentru pârâtă, lucrări de construcţii la imobilul situat în Bucureşti, în baza unui contract.
Lucrările au fost recepţionate de pârâtă fără obiecţiuni, însă, aceasta a achitat numai parţial contravaloarea lor.
În contractul părţilor a fost inserată şi clauza penală, instanţa de fond făcând aplicarea art. 969 şi 970 C. civ. şi art. 43 C. com.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 893, pronunţată, la 4 iunie 2001, în dosarul nr. 429/2001, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei, reţinând că existenţa contractelor încheiate de părţi, conferă reclamantei calitatea procesuală activă, iar executarea lucrărilor, confirmată de pârâta-apelantă, a fost dovedită la fel ca şi clauza penală inserată în convenţia părţilor.
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, societatea pârâtă a declarat recurs.
Criticând Decizia atacată, ca fiind nelegală şi netemeinică, pârâta-recurentă susţine că, în apel, nu a invocat lipsa calităţii procesuale a reclamantei-intimate, iar pe fondul cauzei, recurenta-pârâtă susţine că instanţa de apel şi-a însuşit punctul său de vedere, în sensul că situaţiile de lucrări confirmă numai confirmarea valorică a lucrărilor executate, nu confirmarea finalizării lucrărilor contractate, iar situaţiile de lucrări, chiar finale nu pot fi asimilate proceselor-verbale de recepţie calitativă şi cantitativă a lucrărilor.
Mai susţine recurenta-pârâtă că instanţa de apel nu a analizat culpa reclamantei-intimate în derularea contractelor prin nerespectarea termenelor de execuţie, iar neplata integrală a facturilor este urmare a nerespectării de către reclamantă a propriilor obligaţii contractuale.
Recursul declarat de pârâta SC I.V. SRL, nu este fondat.
Reclamanta-intimată a depus, la dosarul cauzei, copiile contractelor pentru executare de lucrări, precum şi dovada executării lucrărilor facturate pârâtei, care au făcut obiectul acţiunii.
Pârâta nu a făcut dovada susţinerilor sale, iar potrivit prevederilor art. 3.3 din contractul nr. 1008001 din 17 septembrie 1998, decontarea lucrărilor se face pe baza cantităţilor real executate, consemnate în situaţiile de lucrări, nu pe baza proceselor-verbale de recepţie.
În cauză, recurenta-pârâtă nu a făcut nici o dovadă cu privire la întârzierea în executarea lucrărilor ori culpa reclamantei-intimate în nerespectarea termenelor, astfel încât motivele de recurs formulate de pârâtă nu pot fi primite.
În aceste împrejurări, reţinând că soluţiile pronunţate în cauză sunt legale şi temeinice, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârâtă urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta, SC I.V. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 893 din 4 iunie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 3 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2052/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2092/2003. Comercial → |
|---|
