CSJ. Decizia nr. 2092/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2092/2003
Dosar nr. 9400/2001
Şedinţa publică din 4 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 24 septembrie 2001, reclamantul Gh.B. a formulat cerere de suspendare a efectelor notei nr. 48633 din 17 aprilie 2001, emisă de Corpul de Control al M.A.A.P.; deciziei nr. 208 bis din 17 aprilie 2001 a A.D.S.; procesul-verbal de adjudecare nr. 1 din 17 aprilie 2001 al Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Domeniului Statului – M.A.A.P.; contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 2 din 17 aprilie 2001 încheiat între M.A.A.P. şi Asociaţia Agricolă M., contractului de concesionare nr. 2 din 17 aprilie 2001, încheiat între Administraţia Domeniului Statului şi Asociaţia Agricolă M., în contradictoriu cu Asociaţia Agricolă M., M.A.A.P. şi Agenţia Domeniului Statului, până la soluţionarea irevocabilă a fondului cauzei, prin care s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a actelor sus-arătate şi obligarea Administraţiei Domeniului Statului şi M.A.A.P. să respecte rezultatele negocierii directe cu aceasta, finalizate prin procesul-verbal din 9 aprilie 2001.
Prin precizările făcute ulterior, reclamantul transformă cererea, din cerere pe dreptul comun, în cerere de ordonanţă preşedinţială, invocând, ca temei de drept, art. 581 C. proc. civ. şi art. 9 din Legea nr. 29/1990.
Prin sentinţa civilă nr. 71 din 20 noiembrie 2001, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI comercială, a admis excepţia de necompetenţă materială privind capetele de cerere 1 – 4 din acţiune şi a declinat competenţa în favoarea secţiei de contencios administrativ.
De asemenea, a disjuns capetele de cerere nr. 5 - 6 din acţiune, pentru care a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, având în vedere că aceste cereri nu se încadrează în dispoziţiile art. 3231 din Legea nr. 99/1999.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Asociaţia Agricolă M., criticile vizând aspectele de nelegalitate şi netemeinicie prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că, faţă de obiectul cauzei dedus judecăţii şi având în vedere dispoziţiile art. 72010 C. proc. civ. şi art. 43 alin. (3) din Legea nr. 99/1999, coroborate cu prevederile Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 88/1997, în mod eronat, s-a apreciat că, în speţă, competenţa aparţine Tribunalului.
Recurenta a depus declaraţia autentificată a reclamantului Gh.B. la dosarul cauzei, prin care renunţă la orice pretenţii patrimoniale sau de orice natură faţă de Asociaţia Agricolă M., cu referire la dosarul Curţii de Apel nr. 545/2002.
Recursul este nefondat.
În ce priveşte cererea de renunţare, Curtea apreciază că nu poate fi luată în consideraţie, nefiind întrunite dispoziţiile art. 247 C. proc. civ., aceasta privind altă cauză aflată pe rolul instanţei de apel.
Pe fondul recursului, Curtea, din examinarea dispoziţiilor legale citate de recurentă în sprijinul criticilor formulate, reţine că art. 43 din Legea nr. 99/1999, prin care s-a modificat şi completat OG nr. 88/1997, privind privatizarea societăţilor comerciale, stabileşte că sunt de competenţa secţiilor comerciale ale instanţelor judecătoreşti litigiile privind contractele, convenţiile, protocoalele şi orice alte acte ori înţelegeri încheiate de către instituţiile publice implicate în scopul de a pregăti, efectua sau finaliza procesul de privatizare a unor societăţi comerciale.
Domeniul de aplicare al dispoziţiilor procedurale din acest act normativ, pe de o parte, este expres prevăzut de lege, iar pe de altă parte, trimiterile făcute în articolele din capitolul V3 se referă la închiderea operaţională şi vânzarea activelor nerentabile, divizarea, dizolvarea şi lichidarea societăţilor comerciale supuse privatizării.
În consecinţă, dispoziţiile procedurale, prevăzute de art. 3231 din Legea nr. 99/1999, sunt de strictă interpretare şi aplicare şi nu pot fi extinse la alte situaţii, cum este cazul în speţă, pe care legea le-a dat în competenţa secţiilor comerciale ale instanţelor judecătoreşti, potrivit procedurii de drept comun, raţiunea acestei distincţii fiind motivată de legiuitor, în acest articol, prin necesitatea ca cererile enumerate astfel, să se judece de urgenţă şi cu precădere.
Faţă de cele arătate în considerarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta, Asociaţia Agricolă M. din Muntenii de Jos, împotriva sentinţei nr. 71 din 20 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 4 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2056/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2111/2003. Comercial → |
|---|
