CSJ. Decizia nr. 2089/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia Nr.2089/2003DOSAR Nr.7642/200.
Şedinţa publică din 4 aprilie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S.C. „C." SA Bucureşti împotriva deciziei nr.978 din 18 iunie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti-Secţia comercială.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, Curtea, luând act că nu s-au formulat cereri şi nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată cauza în stare de judecată şi rămâne în pronunţare.
CURTE.
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Bucureşti sub nr.10453 din 6 decembrie 2000 reclamanta S. C. P. „A." SA Bucureşti a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta S.C.F. . „C." SA Bucureşti, instanţa de judecată să pronunţe o hotărâre prin care să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 16.513.733 lei reprezentând contravaloare lucrări şi penalităţi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În susţinerea pretenţiilor deduse judecăţii reclamanta invocă faptul că în baza contractului 5768/25 septembrie 1997 a executat lucrări de construcţii montaj către pârâtă, aceasta neîndeplinindu-şi obligaţia de plată a acestora.
Prin sentinţa nr.435 din 23 ianuarie 2001 Tribunalul Bucureşti-Secţia comercială a admis cererea reclamantei „A." SA Bucureşti şi a obligat pârâta la plata sumei de 16.513.733 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor executate şi penalităţi de întârziere, cu 1.396.099 lei cheltuieli de judecată. Cererea pârâtei privind compensarea datoriei a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă apreciază ca întemeiată acţiunea având în vedere şi întâmpinarea pârâtei prin care aceasta recunoaşte datoria către reclamantă, iar, referitor la solicitarea pârâtei de a fi compensată datoria cu datoria pe care reclamanta o are către pârâtă potrivit sentinţei nr.6674/24 octombrie 2000, instanţa de fond apreciază ca nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art.1143 şi urm. Cod civil.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat apel pârâta Societatea de Construcţii Feroviare Bucureşti SA invocând faptul că în mod greşit a fost respinsă cererea privind compensarea datoriilor reciproce existente între părţile în litigiu.
Prin Decizia nr.978 din 18 iunie 2001 Curtea de Apel Bucureşti-Secţia comercială a respins cererea privind suspendarea judecăţii întemeiată pe dispoziţiile art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă formulată de apelantă ca nefondată. Apelul declarat de pârâtă a fost respins ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a considerat că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă şi asupra căii propriu-zise de atac a făcut aplicaţiunea dispoziţiilor art.296 Cod procedură civilă.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a declarat recurs pârâta SCCF. Bucureşti SA întemeiat pe motivele prevăzute de art.304 pct.8 Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului şi schimbării sentinţei primei instanţe prin compensarea datoriilor până la concurenţa celei mai mici dintre ele.
Recursul pârâtei S.C. „C" SA Bucureşti este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, în considerarea dispoziţiilor art.1143 şi urm. cod civil pentru a opera automat compensaţia legală, ca mijloc de stingere a unor creanţe reciproce, este obligatoriu ca acestea să fie certe, lichide şi exigibile.
Or, debitul ce formează obiectul pricinii a fost contestat de către pârâtă sub aspectul realităţii şi întinderii sale.
Totodată, se constată că datoria ce a format obiectul dosarului nr.5553/2000 în care a fost pronunţată sentinţa nr.6674 din 24 octombrie 2000, contestată de partea potrivnică în litigiu nu are caracter cert, fiind probată existenţa sa neîndoielnică.
Pretinsa datorie invocată de pârâtă reprezintă un drept litigios, sentinţa primei instanţe în legătură cu aceasta fiind în totul schimbată prin admiterea apelului promovat de partea adversă, astfel că, prin Decizia nr.164/12 februarie 2001, acţiunea dedusă acestei judecăţi a fost respinsă.
În consecinţă, în cauză se constată că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art.1143 şi urm. Cod civil, astfel că, nu poate opera compensaţia legală.
Aşa fiind, pentru considerentele ce preced, Curtea urmează a respinge ca nefondat recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta S.C.C.F."C." SA Bucureşti împotriva deciziei nr.978 din 18 iunie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti-Secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2081/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 209/2003. Comercial → |
|---|
