CSJ. Decizia nr. 208/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 208/2003
Dosar nr. 2154/2002
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2003
Asupra recursurile de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC C.R.M.S. SRL Craiova a chemat în judecată pe pârâtele Primăria comunei Unirea şi Consiliul Judeţean Dolj şi a solicitat obligarea acestora la plata sumei de 672.189.254 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcţii, reparaţii şi amenajări pe care reclamanta le-a executat pentru Primăria comunei Unirea.
Prin sentinţa nr. 182 din 22 februarie 2001, Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea precizată şi le-a obligat pe pârâte, către reclamantă, la plata sumei de 597.297.537 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate, 18.818.926 lei, reprezentând dobândă legală şi 23.200.000 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinţei pronunţate, instanţa a reţinut că între reclamantă şi Primăria comunei Unirea s-a încheiat contractul nr. 563 din 1997, având ca obiect executarea de către reclamantă a unor lucrări la primărie, şcoală şi amenajare piaţă, contract ce a fost prelungit prin actul adiţional nr. 1 din 12 ianuarie 1998.
Prin protocoalele încheiate, beneficiarul a recunoscut efectuarea lucrărilor, contravaloarea acestora, precum şi nedecontarea integrală a lor.
S-a mai arătat că situaţiile de lucrări şi calculul preţurilor au fost avizate de Consiliul Judeţean Dolj, Direcţia Tehnică, şi, ulterior, verificate de Curtea de Conturi, iar în raportul de expertiză tehnică, întocmit în cadrul asigurării de dovezi, valoarea lucrărilor executate şi avizate este de 884.066.719 lei, din care, la 31 decembrie 1999, se decontase suma de 265.609.849 lei, rămânând de decontat un rest de 618.456.870 lei, din care scăzându-se cota de organizare de şantier, s-a constatat că debitul neachitat este în sumă de 627.297.537 lei.
Ca atare, instanţa a apreciat întemeiată cererea de obligare a pârâtelor la plata contravalorii lucrărilor efectuate, respectiv la plata sumei precizate de 597.297.537 lei şi la plata dobânzilor legale de 18.818.926 lei, precum şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 23.200.200 lei.
Prin Decizia nr. 11/A-C din 3 iunie 2002, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis apelul declarat de Consiliul Judeţean Dolj împotriva sentinţei mai sus menţionate, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte, acţiunea numai faţă de Primăria Unirea, pe care a obligat-o să-i plătească reclamantei suma de 528.802.870 lei, cu titlu de preţ lucrări, în loc de 597.207.537 lei, menţinând obligaţia acestei pârâte la plata celeilalte sume (dobândă).
A respins acţiunea faţă de Consiliul Judeţean Dolj şi a stabilit, în prima instanţă, cheltuielile de judecată la 22.555.000 lei.
A obligat-o pe intimată să le plătească apelantelor câte 2.452.500 lei cheltuieli de judecată în apel.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut, în ce priveşte apelul pârâtei, Primăria comunei Unirea, că acesta este întemeiat în ce priveşte cuantumul valorii lucrărilor pe care le datorează reclamantei, deoarece prima instanţă a obligat-o la plata sumei de 597.297.537 lei cu titlu de contravaloare lucrări, când, în protocolul din 31 decembrie 1999, s-a menţionat că suma neplătită din preţul lucrărilor este de 528.802.870 lei.
Referitor la apelul pârâtului, Consiliul Judeţean Dolj, s-a reţinut că, fiind terţ faţă de convenţia în temeiul căreia se solicită despăgubiri, nu are calitate procesuală pasivă în cauză şi nu poate fi obligat la plata sumelor cerute.
În consecinţă, a fost menţinută hotărârea primei instanţe privind obligarea la plata contravalorii lucrărilor efectuate de reclamantă, dar numai de către pârâta primărie şi în cuantum modificat, cum s-a arătat mai sus, a sumei reprezentând dobânzi legale şi a cheltuielilor de judecată stabilite în primă instanţă, conform art. 276 C. proc. civ., la suma de 22.555.000 lei.
În temeiul art. 298 şi 274 C. proc. civ., a fost obligată intimata la plata a câte 2.452.500 lei cheltuieli de judecată în apel pentru fiecare apelantă.
Împotriva deciziei curţii de apel au declarat recursuri reclamanta, precum şi cele două pârâte.
Reclamanta-recurentă SC C.R.M.S. SRL Craiova critică hotărârea mai sus menţionată, invocând prevederile art. 304 pct. 7 - 10 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că hotărârea este greşită sub aspectul respingerii acţiunii faţă de Consiliul Judeţean Dolj şi în ce priveşte cuantumul contravalorii lucrărilor stabilite în sarcina Primăriei Unirea.
Privind calitatea procesuală pasivă a Consiliului Judeţean Dolj, susţine că eronat s-a considerat că nu are această calitate, atât timp cât s-a implicat conform legii în verificarea lucrărilor şi a plăţilor şi a fost chemat în judecată pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă.
În ce priveşte cel de al doilea motiv de recurs, arată că, revăzând calculele, rezultă o valoare totală a lucrărilor de 892.709.386 lei, din care, dacă se scade suma de 119.644.000 lei, ce aparţine beneficiarului şi pe care nu a pretins-o, precum şi suma încasată efectiv de reclamantă prin ordin de plată, respectiv, 69.396.500 lei, rămâne de plată suma de 703.668.886 lei. Cum prin acţiune a cerut suma de 672.189.254 lei şi în recurs nu-şi poate majora pretenţiile, solicită obligarea pârâtelor la plata acestei sume, cu dobânda legală şi cheltuieli de judecată.
Recurenta-pârâtă, Primăria Unirea, susţine că instanţa de apel a dat o decizie greşită, fără a se pronunţa asupra unei probe ce era câştigată cauzei, respectiv, efectuarea expertizei tehnice, hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, şi, mai mult, a aplicat şi legea greşit, încălcând o serie de principii de drept, dând o soluţie greşită şi subiectivă din punct de vedere al probităţii adevărului.
Recurentul-pârât, Consiliul Judeţean Dolj, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 6, art. 274 alin. (2) şi art. 277 C. proc. civ., critică hotărârea instanţei de apel numai cu privire la stabilirea cheltuielilor de judecată datorate de intimata-reclamantă faţă de el, susţinând că, din eroare, instanţa de apel a reţinut că s-au efectuat cheltuieli de judecată în sumă de 2.452.500 lei de către fiecare apelant, când, în realitate, el a achitat o taxă judiciară de timbru de 10.983.663 lei şi timbrul judiciar de 50.000 lei, aşa cum a fost obligat iniţial de către curtea de apel, anterior primei strămutări a cauzei.
Drept urmare, solicită modificarea deciziei instanţei de apel, în sensul obligării intimatei-reclamante la plata sumei de 11.033.663 lei cheltuieli de judecată către el şi a menţinerii dispoziţiilor recurate privind soluţionarea pe fond a cauzei faţă de Consiliul Judeţean Dolj.
Recursurile declarate în cauză nu sunt fondate şi urmează a fi respinse în consecinţă.
Astfel, în ce priveşte recursul reclamantei, se reţin următoarele:
Critica, vizând greşita respingere a acţiunii faţă de pârâtul, Consiliul Judeţean Dolj, pe motiv că acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză, nu este întemeiată, întrucât curtea de apel a reţinut corect că acesta, nefiind parte în contractul pe care reclamanta şi-a întemeiat pretenţiile şi având în vedere principiul relativităţii efectelor contractului, consacrat de art. 973 C. civ., fiind, deci, un terţ faţă de raporturile contractuale încheiate între părţile în litigiu, nu poate avea calitate de parte în acest proces şi nu îi poate fi angajată răspunderea.
Nici cea de a doua critică nu este întemeiată, deoarece contravaloarea lucrărilor efectuate de reclamantă şi datorate de pârâta Primăria comunei Unirea a fost corect stabilită, având în vedere întregul material probator existent la dosarul cauzei, instanţa de apel corectând şi ultima eroare de calcul, în sensul luării în considerare a cuantumului sumei datorate şi neplătite, aşa cum a fost ea menţionată de părţi în protocolul din data de 31 decembrie 1999.
Astfel fiind, o revenire asupra calculului contravalorii lucrărilor efectuate de reclamantă, stabilit de instanţă urmare a probatoriului administrat la cererea recurentei-reclamante, care, revăzând calculele în această fază procesuală, consideră că pârâtele îi datorau o sumă mai mare, nu mai este posibilă, atât timp cât această critică nu a făcut obiectul examinării şi celorlalte instanţe care s-au pronunţat în cauză, fiind pentru prima dată exprimată în recurs.
Referitor la criticile formulate de pârâta, Primăria Unirea, axate pe greşita şi incompleta administrare a probelor absolut necesare pentru o justă dezlegare a pricinii, cu referire expresă la expertiza tehnică refuzată de instanţă, cât şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale incidente şi încălcarea chiar a unor principii de drept, se reţine, de asemenea, că nu sunt fondate.
Curtea de Apel Piteşti, căreia i-a revenit cauza spre soluţionare, ca urmare a admiterii cererii de strămutare a dosarului de la Curtea de Apel Timişoara, a avut în vedere că această ultimă curte de apel menţionată a dispus efectuarea unei expertize de evaluare a construcţiilor, iar faţă de actele existente la dosar şi precizările părţilor, a dispus revenirea asupra acestei probe, în sensul respingerii ei. Instanţa, nici măcar în acest caz - cauză strămutată - dacă îşi motivează măsura luată, nu este obligată să administreze probe pe care nu le consideră utile cauzei, fiind suverană asupra propriilor aprecieri.
Cum cauza a fost corect soluţionată de către curtea de apel, nici celelalte critici legate de aplicarea şi interpretarea dispoziţiilor legale şi a principiilor de drept nu pot fi primite.
În ce priveşte recursul pârâtului, Consiliul Judeţean Dolj, întrucât acesta nu a formulat nici o critică pe fondul cauzei, cerând, de altfel, menţinerea hotărârii pronunţate de curtea de apel ca legală şi temeinică şi numai reconsiderarea cheltuielilor de judecată acordate, se reţine că, faţă de complexitatea speţei şi soluţionarea corectă a cauzei pe fond, nu se justifică casarea hotărârii pronunţate numai sub acest aspect, pârâta având posibilitatea să solicite cheltuielile de judecată pe care le consideră eronat neacordate pe calea unei acţiuni separate în justiţie.
Faţă de cele mai sus arătate, vor fi respinse, ca nefondate, recursurile declarate, în cauză, de părţi, nefiind întrunite nici una din cerinţele, prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., ce pot conduce la casarea unei hotărâri şi va fi menţinută Decizia pronunţată de curtea de apel ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C.R.M.S. SRL Craiova, împotriva deciziei nr. 11/A-C din 3 iunie 2002 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâţii, Consiliul Judeţean Dolj şi Primăria comunei Unirea, împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2075/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2081/2003. Comercial → |
|---|
