CSJ. Decizia nr. 2081/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2081/2003
Dosar nr. 7155/2001
Şedinţa publică din 3 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 12 decembrie 2000, reclamanta SC M. SA Ploieşti a chemat în judecată pârâta SC P.T. SRL Vălenii de Munte, solicitând ca, în baza sentinţei civile ce se va pronunţa, să fie obligaţi la plata sumei de 158.954.867 lei, reprezentând cotă de asociere aferentă lunilor martie 1999 – martie 2000, T.V.A. aferent lunilor septembrie 1998 – mai 1999, precum şi penalităţi de întârziere cu cheltuielile de judecată aferente.
În susţinerea pretenţiilor, reclamanta a arătat că, în baza contractului de asociere în participaţiune nr. 108 din 13 octombrie 1998, pârâta a deţinut depozitul nr. 119 situat în Vălenii de Munte, cu obligaţia de a achita lunar cota de asociere în sumă de 250 dolari S.U.A., plus T.V.A.-ul aferent, plătită în lei la cursul B.N.R. din ziua facturării.
Derularea contractului s-a desfăşurat normal până în luna martie 1999, când pârâta a încetat plăţile, intervenind rezilierea contractului şi predarea spaţiului, conform procesului verbal de predare-primire, în martie 2000.
Pârâta a formulat cerere reconvenţională, solicitând obligarea reclamantei la plata sumei de 50.000.000 lei, reprezentând pierderi şi beneficiul de care a fost lipsit ca urmare a nerespectării de către proprietar a obligaţiilor contractuale.
Se susţine că nu şi-a putut desfăşura activitatea, nu a avut profit şi nu a achitat cota de asociere, întrucât reclamanta nu a sprijinit-o la încheierea contractului de furnizare a energiei electrice, aşa cum rezultă din convenţia intervenită.
Tribunalul Prahova, prin sentinţa civilă nr. 490 din 23 martie 2001, a respins atât acţiunea, cât şi cererea reconvenţională.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, între părţi, s-a încheiat un contract de asociere, care, în realitate, este contract de închiriere, că acest contract nu s-a efectuat decât parţial, deoarece reclamanta nu a asigurat pârâtei buna folosire şi nici nu a făcut dovada deţinerii spaţiului până în martie 1999.
În ce priveşte cererea reconvenţională, s-a reţinut că nu s-au produs dovezi privind daunele suferite.
Împotriva acestei sentinţe au promovat apel ambele părţi.
Criticile reclamantei vizează modul eronat în care instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt în sensul că nu a dat eficienţă contractului pârâţilor, pârâta fiind în culpă pentru neachitarea cotei de asociere.
Pârâta critică soluţia instanţei de fond prin aceea că, în mod nelegal, i-a fost respinsă cererea reconvenţională, atâta timp cât s-a făcut dovada că spaţiul nu a putut fi utilizat din culpa reclamantei, care nu şi-a respectat obligaţiile asumate.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 897 din 12 iulie 2001, a respins apelurile ca nefondate.
În motivarea soluţiei date, instanţa de apel a reţinut că asocierea părţilor nu a funcţionat, în sensul că reclamanta nu a asigurat pârâtei facilităţile necesare desfăşurării activităţii, aşa cum rezultă din cuprinsul adreselor nr. 274; 1131 şi 1191, iar pe de altă parte, pârâta nu a plătit cota de asociere decât până în februarie 1999 şi acesta numai la nivelul de 200 dolari lunar, părţile convenţiei fiind, în egală măsură, vinovate de neexecutarea contractului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen şi legal timbrat ambele părţi.
Criticile SC P.T. SRL vizează faptul respingerii de către instanţe a cererii reconvenţionale atâta timp cât a făcut dovada respectării obligaţiilor asumate prin convenţia intervenită, respectiv, plata cotei de asociere, în timp ce reclamanta nu i-a asigurat facilităţile privind desfăşurarea activităţii, astfel că este îndreptăţită acoperirea prejudiciului cauzat în sumă de 41.029.573 lei.
Reclamanta invocă în criticile formulate aspecte de nelegalitate şi netemeinicie, motivând că în mod eronat şi susţine că intimata-pârâtă nu şi-a putut desfăşura activităţilor, atâta timp cât nu a depus diligenţele în vederea rezilierii contractului şi predării imobilului încă din luna februarie 1999, de când a încetat achitarea cotei de asociere, predarea având loc de abia la data de 20 martie 2000.
Actele dosarului relevă faptul că între părţi a intervenit contractul de asociere în participaţiune, încheiat la data de 13 octombrie 1998, prin care SC M. SA a pus la dispoziţia SC P.T. SRL spaţiul situat în Vălenii de Munte, identificat – teren şi clădiri aferente.
Conţinutul convenţiei are caracterul unui contract de asociere în participaţiune guvernat de dispoziţiile art. 251 şi urm. C. com., cu toate consecinţele ce decurg din aceste reglementări.
Clauzele contractului au stabilit drepturi şi obligaţii pentru ambele părţi.
Astfel, SC M. SA avea obligaţia să pună la dispoziţia beneficiarului, imobilul cu care a venit în asociere, precum şi toate investiţiile făcute, precum şi drepturile în folosirea facilităţilor aferente.
Din conţinutul acestor clauze nu rezultă obligaţia asociatului participant să asigure facilităţi cum ar fi încheierea contractului de furnizare energie electrică, aspect reţinut eronat de către instanţele inferioare.
Probele administrate conduc la convingerea instanţei supreme că asociatul participant şi-a respectat întocmai obligaţiile asumate, spaţiul fiind preluat fără obiecţiuni, conform procesului verbal de predare-primire din 12 octombrie 1998.
De asemenea, a fost de acord ca, pentru o perioadă de cinci luni, respectiv, de la 12 octombrie 1998 – 30 aprilie 1999, cota de profit ce îi revenea să fie diminuată de la 250 dolari S.U.A. la 200 dolari S.U.A..
Asociatul reprezentant, respectiv, SC P.T. SRL nu a fost în măsură să justifice nerespectarea obligaţiei de plată a cotei de asociere, folosind spaţiul până la data de 21 martie 2000, când a procedat la predarea acestuia, conform procesului verbal încheiat de reprezentanţii pârâtelor.
Atâta timp cât a beneficiat de obiectul asocierii, refuzul de plată practicat este nejustificat, şi cum convenţia intervenită are caracterul unei asocieri în participaţiune, se datorează şi T.V.A., iar potrivit clauzei penale, va suporta sancţiunea cuvenită.
Pe de altă parte, asociatul reprezentant nu a făcut dovada legăturii de cauzalitate între pretinsele pierderi suferite şi culpa proprietarului spaţiului, iar expertiza efectuată la instanţa de fond nu poate forma convingerea că pierderile suferite se ridică la suma pretinsă, acestea ţinând de modul cum a fost gestionată asocierea.
Faţă de cele arătate, având în vedere dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., şi văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC M. SA Ploieşti, împotriva deciziei nr. 897 din 12 iulie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o modifică, în sensul că admite apelul aceleiaşi părţi şi schimbă în tot sentinţa nr. 490 din 23 martie 2001 a Tribunalului Prahova şi, în consecinţă, admite acţiunea şi obligă pârâta SC P.T. SRL Vălenii de Munte la plata sumei de 63.548.296 lei, reprezentând cotă asociere şi T.V.A. şi a sumei de 95.406.571 lei penalităţi de întârziere, cu cheltuieli de judecată în fond, apel, recurs, în sumă de 20.156.384 lei.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC P.T. SRL Vălenii de Munte, împotriva aceleiaşi decizii.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 208/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2089/2003. Comercial → |
|---|
