CSJ. Decizia nr. 2137/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2137/2003
Dosar nr. 9522/2001
Şedinţa publică din 8 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constat următoarele:
La data de 29 mai 1998, reclamanţii K.N. şi K.Z., au formulat cerere de chemare în judecată, împotriva pârâtei SC F.T.I. SRL Târgu Mureş, prin care au solicitat evacuarea din spaţiile comerciale, obligarea la plata sumei de 6.335.325 lei chirie calculată pe perioada 17 martie 1998 - 1 iunie 1998 şi, în continuare, până la evacuarea pârâtei din respectivul spaţiu, pe care nu-l poate închiria datorită opoziţiei nejustificate a pârâtei de a părăsi acel spaţiu.
Ulterior, reclamanţii au solicitat 36.260.128 lei chirie, precum şi 16.303.682 lei majorări de 0,5% pentru fiecare zi, cu cheltuieli de judecată aferente.
Judecătoria Târgu Mureş, prin sentinţa nr. 7839 din 3 noiembrie 1999, a admis în parte acţiunea, a dispus evacuarea necondiţionată a pârâtei din acel spaţiu, a obligat pârâta la plata sumei de 36.260.128 lei despăgubiri, dar nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere pentru plata sumei de 16.303.682 lei majorări de 0,50% pentru neplata chiriei.
Pârâta a declarat apel, care a fost respins prin Decizia nr. 771 din 17 mai 1999 Tribunalului Mureş.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta.
Curtea de Apel Târgu Mureş a admis apelul, a casat cele două hotărâri anterioare prin Decizia nr. 1161 din 7 decembrie 1999, stabilind că, în speţă, sunt incidente, în ceea ce priveşte competenţa materială de soluţionare în fond a pricinii, dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., raportat la art. 3, 4 şi 6 C. com., competenţa materială, pentru soluţionarea în fond a pricinii, aparţinând Tribunalului Mureş.
La Judecătoria Târgu Mureş s-a înregistrat acţiunea reclamantei SC F.T.I. SRL, împotriva pârâţilor K.N., K.Z.
Judecătoria Târgu Mureş, soluţionând această acţiune, a reţinut lipsa calităţii procesuale pasive, inclusiv cea legată de competenţa materială invocată de pârâţi, care era o chestiune de ordine publică.
Apelul reclamantei a fost admis prin Decizia nr. 18 din 10 ianuarie 2000 a Tribunalului Mureş şi s-a dispus judecarea cauzei la tribunal, ca instanţă de fond.
Dosarul nr. 1723 din 2000 s-a conexat cu dosarul nr. 496 din 2000, în care K.N. şi K.Z. au calitatea de reclamanţi şi pârâţi în cererea reconvenţională a SC F.T.I. SRL Târgu Mureş, iar SC F.T.I. SRL Târgu Mureş este pârâtă şi reclamantă în acţiunea reconvenţională.
Tribunalul Mureş a pronunţat sentinţa nr. 1517 din 10 noiembrie 2000, prin care a admis în parte acţiunea reclamanţilor K.N., K.Z., a dispus evacuarea pârâtei, a obligat pârâta la plata sumei de 179.597.647 lei despăgubiri şi 11.078.906 lei cheltuieli de judecată parţiale.
Prin aceeaşi sentinţă, instanţa a luat act de renunţarea reclamanţilor la înfiinţarea popririi asigurătorii asupra contului bancar al pârâtei, a admis în parte acţiunea reconvenţională a pârâtei, a obligat reclamanţii să plătească, în solidar, despăgubiri civile de 16.681.294 lei şi a respins capătul de cerere cu privire la instituirea unui drept de retenţie în favoarea pârâtei, asupra imobilului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamanţii sunt proprietarii de drept şi de fapt ai respectivului imobil, care le-a fost retrocedat, nefiind incident Decretul nr. 92/1950.
Antecesorul reclamanţilor R.A. G.C.L. Mureş, care avea în administrare imobilul, înainte de a fi retrocedat, a închiriat tot spaţiul, din care, o parte, locatarului, SC C.A.M. Târgu Mureş.
Între SC C.A.M. Târgu Mureş şi SC F.T.I. SRL a intervenit un contract de colaborare, cu o durată de trei ani.
La data de 1 iunie 1996, contractele cu R.A. G.C.L. au încetat, spaţiile au fost folosite în continuare de SC F.T.I. SRL, pe principiul tacitei relocaţiuni, care datorează reclamanţilor chirii de 8 dolari S.U.A. pe metrul pătrat sau echivalentul în lei, la cursul oficial de schimb valutar de la data plăţii, din care se reduc sumele ce le datorau reclamanţii, cu titlu de impozite, prin încasarea respectivei sume.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, s-a reţinut că reclamanta reconvenţională a executat lucrări de investiţii în magazinul alimentar, cu o valoare reactualizată de 21.496.045 lei, din care se scad lucrările necesare desfăşurării chiriei.
Ambele părţi au declarat apel.
Reclamanţii-pârâţi au solicitat plata chiriei de 312.887.889 lei, din care nu trebuie să se scadă impozitul pe venitul din chirii şi respingerea cererii reconvenţionale, deoarece respectivele lucrări de investiţii s-au făcut în interesul locaţiunii şi trebuia cerută de la SC C.A.M. Târgu Mureş, contractul de colaborare fiind încheiat pentru 3 ani.
Pârâta-reclamantă a solicitat admiterea cererii reconvenţionale pentru 21.496.045 lei, sumă stabilită de expertiza tehnică şi respingerea acţiunii principale, deoarece, din luna octombrie 1998, nu s-a încheiat nici un contract între părţi, iar din cei 76,10 mp, numai 16,50 mp au fost folosiţi pentru activităţi comerciale şi restul pentru activităţi productive, magazii, astfel că s-a solicitat chirie prea mare.
Prin Decizia nr. 405 din 12 septembrie 2001, Curtea de Apel Târgu Mureş a admis apelurile reclamanţilor-pârâţi şi a pârâtei-reclamante, a obligat pârâta să plătească 34.336.800 lei chirie calculată pe perioada 17 martie 1998 - 13 aprilie 2000, cu 18.000 lei pe metrul pătrat şi 5.624.960 lei cheltuieli de judecată parţiale, la toate instanţele, aferente şi acţiunii reconvenţionale, a menţinut evacuarea necondiţionată a pârâtei din respectivul spaţiu, a respins acţiunea reconvenţională pentru 16.681.294 lei lucrări de investiţii şi instituirea unui drept de retenţie.
Reclamanţii au declarat recurs, susţinând că instanţa a calculat eronat despăgubirile pe baza chiriei practicate la spaţiile fondului locativ de stat, chiar pârâtul a considerat că se cuvin 4 dolari S.U.A. pe metrul pătrat, în echivalent, şi că, pe perioada în care ar fi deţinut spaţiul, pârâtul ar fi datorat 226.000.000 lei, neţinându-se seama că pârâtul deţinea spaţiul fără titlu, nu s-a luat în calcul nivelul chiriei aplicat pe piaţa liberă, despăgubirile trebuiau calculate în funcţie de cerere şi ofertă şi nu după criterii străine cauzei, chiria de la spaţiile din fondul locativ de stat şi nu li se poate imputa, proasta întreţinere a spaţiului.
Recursul reclamanţilor este nefondat pentru următoarele considerente: R.A. G.C.L. a restituit imobilul reclamanţilor în baza unei hotărâri judecătoreşti, iar, la data restituirii, pârâta folosea spaţiul de la parterul imobilului în baza contractului de colaborare nr. 515 din 3 aprilie 1995, încheiat cu SC C.A.M. Târgu Mureş, pentru o perioadă de 3 ani.
SC C.A.M. Târgu Mureş deţinea spaţiile respective în baza contractelor de închiriere nr. 208 şi 207 din 7 iunie 1994, încheiate pe timp de 1 an, până la 1 iunie 1995.
Imobilul care a fost restituit reclamanţilor se afla pe o stradă care era cuprinsă, până în anul 1989, într-un plan urbanistic, astfel că nu s-au mai făcut lucrări de reparaţii curente şi nici de reparaţii capitale.
Începând cu luna martie 1998, între părţi, nu s-a stabilit un acord de voinţă, cu privire la cuantumul chiriei de achitat, pentru spaţiile comerciale de producţie, cu magaziile aferente, în care pârâta nu a mai desfăşurat nici o activitate, dar a păstrat cheile.
Ca atare, instanţa corect a luat în calcul chiria de 18.000 lei pe metrul pătrat, ce era stabilită de Consiliul judeţean Mureş pentru spaţiul locativ controlat de stat, începând cu data de 1 august 1999.
Anterior datei de 1 august 1999, chiria era de 2050 lei pe metrul pătrat şi 2850 lei pe metrul pătrat, conform hotărârilor nr. 46/1997 şi nr. 43/1998 ale Consiliului judeţean Mureş, dar s-a avut în vedere tariful de 18.000 lei pe metrul pătrat, ca urmare a creşterii indicilor preţurilor de consum, precum şi faptul că pârâta a fost de bună credinţă, deoarece a expediat diverse sume de bani, cu titlu de chirie, către reclamanţi, pe perioada litigioasă, dar au fost refuzate.
Faţă de cele de mai sus, recursul reclamanţilor fiind nefondat, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii K.N. şi K.Z. împotriva deciziei nr. 405 din 12 septembrie 2001 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 8 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2129/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 2142/2003. Comercial → |
|---|
